„Tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei” (Eclesiastul 3:7)
Este nevoie de înțelepciune pentru a confrunta o persoană atunci când are cea mai mare nevoie. Când te apropii de o persoană când aceasta este prea concentrată asupra altei activități, ea nu se va afla în dispoziția potrivită pentru a face față confruntării în mod eficient. Așteaptă până când te poate asculta și poate fi ochi și urechi la ceea ce ai de spus. Apoi trebuie sa te străduiești să confrunți persoana când este singură, după cum a poruncit Domnul Isus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur” (Matei 18:15).
Confruntarea cuiva in prezența altora îl poate face defensiv pentru a ieși cu fața curată. Scopul tău este împăcarea, nu umilirea. Dacă ai ceva „greu” de spus cuiva, nu e o idee prea bună să-I confrunți la tine sau la el acasă – alege un loc neutru. Astfel îi va fi mai ușor să plece, dacă devine beligerant. Și există mereu posibilitatea să se întâmple asta. Uneori va trebui să pierzi pe cineva temporar, pentru ca mai apoi să-l poți recâștiga.
„Cine mustră pe alții, găsește mai multă bunăvoință pe urmă, decât cel cu limba lingușitoare” (Proverbe 28:23). Să remarcăm expresia „pe urmă”. Dacă nu obții rezultatul pe care ti-l dorești imediat, încă mai poți avea câștig de cauză – mai ales dacă te rogi și lași ca Duhul Sfânt să lucreze în inima acelei persoane.
Însă trebuie să fii dispus să-ți asumi riscul și să confrunți situația pentru a produce reacția pe care o dorești. Altfel, lucrurile vor rămâne la fel – sau se vor înrăutăți.
