„Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34)
Mulți dintre noi suntem ca acea femeie de la întâlnirea de rugăciune care a spus: Iubesc pe toată lumea”. Problema este că spunea acest lucru cu ochii închiși! Discriminarea ne face acceptăm, fără să punem prea multe întrebări, opiniile și prejudecățile pe care le-am auzit pe când creșteam și verdictele celor cu vederi înguste. Rareori ne oprim să întrebăm: „E corect așa?” Sau mai important: „E după voia lui Hristos”?
Discriminarea îi trimite pe oameni spre o cetățenie de mâna a doua din cauza culorii, genului, statutului economic, religiei sau circumstanțelor de la naștere. Uneori, predilecțiile noastre sunt atât de adânc înrădăcinate, încât nu vedem în noi înșine și ne pierdem cumpătul când suntem confruntați cu ele. Dumnezeu însă, nu ne lasă singuri.
Pavel l-a provocat pe Petru, viitorul cap al bisericii, referitor la problema discriminării: „el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur” (Galateni 2:12).
Pavel nu i-a acordat lui Petru circumstanțe atenuante doar pentru că avea alte calități creștinești. Nu, comportamentul său îi rănea pe oameni și aducea o reputație negativă bisericii. Unul dintre versetele cele mai des citate din Biblie este acesta: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (loan 3:16).
Să remarcăm: „oricine crede”. Asta înseamnă că toți suntem egali la poala crucii. Acolo, Dumnezeu nu face nicio deosebire. Înainte de a confrunta prejudecata din viața altcuiva, mai întâi trebuie s-o confrunți pe a ta.
Deci, recunoaște-ți prejudecățile ascunse și confruntă-le.
