M-ai scos la loc larg, când am fost la strâmtoare.
(Psalmul 4:1, KJV)
Acest verset este una din cele mai mari mărturii scrise vreodată cu privire la eficiența lucrării lui Dumnezeu în favoarea noastră în timpuri de criză. Este exprimarea mulțumirii că a fost scăpat nu de suferință, ci mai degrabă prin suferință. Afirmând că: “M-ai scos la loc larg, când am fost la strâmtoare”, psalmistul spune că necazurile vieții au fost ele însele sursa acestei scoateri la loc larg a vieții lui.
N-am experimentat noi aceasta de o mie de ori și am văzut că este adevărat? Cineva a spus odată despre Iosif că atunci când era în închisoare, “fiarele i-au intrat în suflet”. Și tăria fierului este exact ce avea el nevoie, pentru că mai devreme experimentase numai strălucirea aurului. El se bucurase de visele tinereții, și visarea întărește într-adevăr inima. Cine varsă lacrimi mari pentru o simplă poveste de dragoste nu va fi de prea mare ajutor într-o criză adevărată, pentru că adevăratele necazuri vor fi prea mari pentru el. Toți avem nevoie de fier în viață ca să ne scoatem caracterul la loc larg. Aurul este doar o viziune trecătoare, în timp ce fierul este adevărata experiență de viață. Lanțul care este legătura obișnuită care ne unește cu alții trebuie să fie unul de fier. Atingerea obișnuită a umanității care dă oamenilor adevărata asemănare nu este bucuria, ci necazul ““ aurul este parțial doar pentru câțiva, dar fierul este universal.
Dragă suflete, dacă vrei ca adevărata ta compasiune pentru alții să crească, trebuie să dorești ca viața ta să fie restrânsă până la un anumit grad de suferință. Închisoarea pentru Iosif a fost chiar drumul spre tronul său, și ar fi fost incapabil să ridice povara de fier a fraților săi dacă n-ar fi experimentat fierul în propria lui viață. Viața ta va fi extinsă în funcție de cât fier ai îndurat, pentru că în umbrele vieții tale vei găsi adevărata împlinire a viselor tale de glorie. Așa că nu te plânge de umbrele întunericului ““ în realitate, ele sunt mai bune decât ar putea să fie vreodată visele tale. Să nu spui că întunericul închisorii te-a încătușat, pentru că aceste cătușe ale tale sunt aripi ““ aripi cu care zbori spre inima și sufletul umanității. Și poarta închisorii tale este poarta spre inima universului. Dumnezeu te-a scos la loc larg prin suportarea lanțului necazurilor. George Matheson
Dacă Iosif n-ar fi fost niciodată prizonier în Egipt, n-ar fi fost niciodată guvernatorul Egiptului. Lanțul de fier cu care i-au legat picioarele, i-a adus lanțul de aur de la gâtul său.
