– “Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli” (Filipeni 2:14)-
Văicăreala ține oare numai de cuvinte? Nu, este mai mult de atât!
Mai întâi, văicăreala face ca puterea ta să se transfere oamenilor și circumstanțelor de care te plângi, făcându-te să te simți victima lor. Ea îți diminuează capacitatea de a te gândi la soluții, îți condiționează mintea în mod negativ, îți tocește abilitatea de a primi idei creative de la Dumnezeu. Rezultatele pozitive nu cresc în soluri negative! Nu poți să te plângi și să creez în același timp. “Oare din aceeași vână a izvorului țîșnește și apă dulce și apă amară?”¦ poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine?” (lacov 3:11-12). Văicărelile sunt expreÂsii verbale ale credințelor negative. Ele anulează intențiile pozitive și confesiunile, făcându-te neputincios de a mai culege beneficiile pe care le oferă Dumnezeu. Văicăreala se concentrează pe un trecut pe care nu-l poți schimba. Te face să răscolești prin gunoiul de ieri, căutând dovezi despre “cine ce a făcut” și “când” și “de ce”, în timp ce prezentul îți scapă printre degete fără roade. În al doilea rând, văicăreala este toxică pentru relațiile tale: “Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala?” (1 Corinteni 5:6).
Văicăreala îi invită și pe ceilalți să se plângă. Otrava injectată, intoxică toate mădularele trupului. Subtil, relația ta, familia ta, locul de muncă, biserica și mediul tău devin poluate. Văicăreala polarizează relațiile. Oamenilor cărora nu le place stresul, anxietatea și negativismul încep să se distanțeze de tine. “Moartea și viața sunt în puÂterea limbii” (Proverbe 18:21) ““ viața și moartea ta, viața și moartea celorlalți. Așa că roagă-te “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele” (Psalmul 141:3); ajută-mă să evit văicăreala.
