-“Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:8)-
Domnul Isus ne-a poruncit să dăm și să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realiști în privința propriilor noastre limitări, dependența noastră de Dumnezeu și de ceilalți. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi înșine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învățăm să primim cu bucurie. Primind, recunoaștem nevoia noastră de alții și lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totuși prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruiește că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vieții lui. În ochii celui care primește dătătorul descoperă valoarea vieții lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee și nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?
Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să deÂvină parte a vieții noastre, și chiar să devenim dependenți de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: “Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu aș fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să creștem în bunătate. Prea mulți oameni se simt răniți și nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt prețuite. Așa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate.
