-“Suflete, încrede-te în Dumnezeu” (Psalmul 62:5)-
Daniel Coleman numește abilitatea de a aștepta “atitudinea de maestru”. Dacă vrei s-o ai, trebuie să ai trei calități. Mai întâi, smerenia. “Cum se uită ochii robiior la mâna stăpânilor lor “¦ așa se uită ochii noștri la Domnul” (Psalmul 123:2). Se spune că un om a așteptat atât de mult să fie văzut de doctor încât a ajuns să-i trimită doctorului o factură pentru timpul lui! În viață există o corelație între condiția socială și așteptare.
Oamenii cu un statut mai jos așteaptă poziții mai înalte, iar cei înțelepți învață să aștepte cu răbdare. Așteptarea ne amintește că nu noi deținem controlul: ea ne smerește în domeniile în care trebuie să fim smeriți. În al doilea rând, încrederea. “Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta!” (Proverbe 14 3:5).
In cazul artiștilor de la trapez există o relație specială între cei ce zboară și cel ce prinde. Odată ce acel care zboară se desprinde, el trebuie să aibă încredere că partenerul îi va prinde. Tot astfel, noi trebuie să facem ce ne spune Dumnezeu, apoi să așteptăm, chiar și când nu vedem mâna Lui la lucru în mod clar. Acestea sunt perioadele în care ne adâncim și ne întărim credința. Apoi, așteptarea. “Suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea” (Psalmul 62:5).
Eugene Peterson scrie: “În rugăciune, suntem conștienți că Dumnezeu este la lucru și că atunci când circumstanțele sunt pregătite, când ceilalți sunt la locul potrivit și când inimile noastre sunt pregătite, El ne va chema să acționăm. Așteptarea într-o stare de rugăciune este un refuz disciplinat de a acționa înaintea lui Dumnezeu”. Așadar cuvântui pentru astăzi este: “Învață să aștepți, aceasta este atitudinea unui maestru!”
