-“Iertați vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi” (Coloseni 3:13)-
Cea mai mare putere pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea de a ierta. Când spui: “Te iert, nu mai am nimic împotriva ta”, ambele părți sunt eliberate de legătura negativă care există între ele. Dar mai e ceva: ne eliberăm și pe noi înșine de povara de a fi “cel ofensat”.
Atâta vreme cât nu-i iertăm pe cei ce ne-au rănit, noi îi luăm cu noi sau mai rău, îi purtăm ca pe un lanț greu în jurul gâtului. Una din cele mai mari ispite ale noastre este ne agățăm de dușmanii noștri prin mânie, apoi să ne definim ca fiind răniți de ei. Iertarea, nu doar eliberează cealaltă parte, dar ne eliberează și pe noi! Este calea spre adevărata libertate. Iertarea nu înseamnă totdeauna uitare.
Deși iertăm pe cineva, amintirea lucrului pe care l-a făcut poate rămâne cu noi multă vreme. O putem purta în sentimentele noastre ca pe o cicatrice sau chiar în trupurile noastre ca pe un semn fizic. Dar iertarea schimbă modul în care ne amintim. Blestemul este transformat în binecuvântare.
Când îi iertăm pe părinți pentru că au divorțat, pe copii pentru lipsa lor de iubire, pe prieteni pentru indiferența lor în vremuri grele, pe sfătuitorii noștri pentru sfaturile rele sau pe șeful nostru pentru că ne-a tratat în mod nedrept, nu mai trebuie să ne simțim victime ale evenimentelor asupra cărora nu avem nici un control, iertarea ne ajută să ne recăpătăm puterea și să nu lăsăm ca evenimentele să ne amărască, să ne limiteze sau să ne distrugă. Există cineva care are nevoie de iertarea ta?
