„Dar ei, fără să le pese…” (Matei 22:5)
Ce te împiedică să-i slujești pe oameni? Indiferența. Un bine-cunoscut comediant a glumit: „Oamenii de știință au anunțat astăzi că au descoperit remediul împotriva apatiei. Cu toate acestea, ei declară că nimeni nu și-a manifestat nici cel mai mic interes față de el”.
Când vine vorba de comunicare, lucrul acesta se poate spune despre mulți dintre noi; suntem indiferenți față de modul în care suntem înțeleși. Poate nu ne simțim neapărat superiori față de ceilalți, dar nici nu ne abatem de la ceea ce știm pentru a ajunge să-i înțelegem. De ce? Pentru că e o muncă grea! în realitate, indiferența este o altă formă de egoism care ne împiedică să intrăm în legătură cu oamenii.
Romancierul englez George Eliot o spune astfel: „în vastitatea acestei lumi, încearcă să te preocupi și de alte lucruri în afară de satisfacerea și împlinirea micilor tale dorințe egoiste. încearcă să acorzi însemnătate celor mai bune gânduri sau fapte și acelor lucruri bune în afară de acelea petrecute cu propria ta ființă. Apreciază viețile altora mai mult decât propria ta viață. Vezi care sunt necazurile lor și cum le fac ei față”.
Oamenii te apreciază cu adevărat atunci când faci efortul, cât de mic ar fi el, de a încerca să vezi lucrurile din perspectiva lor. Pavel scrie: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. în cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10).
Toți cei pe care îi întâlnești se luptă cu o anumită teamă sau duc o luptă, iar dacă ești grijuliu și sensibil, Dumnezeu îți va da un cuvânt prin care vor fi ridicați.
Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4). Ce dar – să fii în stare să ridici pe cineva care se luptă.
