“Podoaba voasiră “¦ sa fie omul ascuns al inimii, in curăția nepieritoare a unui duh blând șl liniștit” (1 Petru 3:4)
Când vine vorba de frumusețe, trebuie să ai o perspectivă corectă: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit” (1 Petru 3:3-4).
Departamentul de relații cu publicul al unei companii de produse cosmetice i-a rugat pe clienți să le trimită fotografii însoțite de scurte scrisori în care să descrie cele mai frumoase femei pe care le cunoșteau. Au sosit mii de scrisori. Una dintre ele a atras atenția angajaților și a fost trimisă președintelui. Era scrisă de un băiat dintr-o familie dezbinată care locuia într-un cartier mizer. Cu multe greșeli de ortografie, unul din pasaje spunea așa:
“O femeie frumoasă locuiește pe stradă cu mine. O vizitez în fiecare zi. Mă face să mă simt cel mai important copil din lume. Jucăm dame și îmi ascultă problemele. Mă înțelege. Când plec, îmi strigă mereu din ușă că este mândră de mine”. Băiatul și-a încheiat scrisoarea așa: “Fotografia arată că este cea mai frumoasă femeie din lume și într-o zi sper să am o soție la fel de frumoasă ca ea”. Intrigat, președintele a cerut să vadă fotografia femeii. Secretara i-a dat fotografia unei femei ce zâmbea, fără dinți, destul de înaintată in vârstă, așezată intr-un scaun cu rotile. Pârul cărunt și rar era strâns la spate într-un coc. Ridurile ce formau cute adânci pe chipul ei erau oarecum estompate de strălucirea din ochii, “N-o putem folosi pe femeia aceasta”, a spus președintele zâmbind. “Ar arăta oamenilor că nu au nevoie de produsele noastre pentru a fi frumoși”.
