” În fiecare zi de Sabat sa se puna aceste pâini înaintea Domnului, neincetat:ª acesta este un legamânt vesnic pe care îl vor tinea copiii lui Israel.”Leviticul 24:8
Cum stai cu dedicarea? Exista o povestire interesanta care ne poate arata exact unde suntem în acest domeniu . Potrivit acestei povestiri, se spune ca Papa Ioan Paul al II-lea, s-a îmbolnavit având nevoie urgent de un transplant de inima.
Aceasta situatie a creat o mare îngrijorare în întreaga lume romano catolica.De aceea la una dintre slujbele din Piata Vaticanului, s-a adunat o mare multime de enoriasi, care în momentul în care Papa si-a început predica vorbindu-le de la balcon, si-au ridicat mâinile si-au început sa strige: “Ia inima mea;parinte!” “Ia inima mea!”
Nestiind cum sa raspunda ofertei multimii si pe cine sa aleaga pentru a fi donatorul, Papa a ales în acele momente o solutie neasteptata. Adresându-se multimii, el a cerut tuturor sa ramâna câteva clipe linistiti, pentru ca va lasa sa cada de la fereastra apartamentului papal, o pana. Persoana în dreptul careia aceasta pana va cadea pe pamânt, a continuat sa explice Papa, va fi persoana aleasa pentru a fi donatorul.
În timp ce Papa Ioan Paul al II-lea a dat drumul acelei pene sa zboare, s-a întâmplat însa ceva neasteptat. Multimea a început sa strige si mai tare: “Ia inima mea; parinte! Ia inimamea” , dar acum toti cei prezenti si-au pus mâinile la spate, iar atunci când pana ajungea în dreptul lor suflau cu putere, facând astfel ca pana sa îsi continuie zborul spre o alta zona!
Îmi place sa cred ca atunci când spunem: “Doamne ia-mi si inima mea;” nu procedam ca acei enoriasi, ci suntem pregatiti sa ne daruim lui Dumnezeu în întregime, platind pretul oricarei jertfe.
Rugaciune: Doamne Isuse; pentru ca mi Te-ai daruit în întregime pe când eu nu meritam, ajuta-ma sa ma predau Tie în aceeasi masura. Amin.
