” Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui” (Ioan 18:19)
Dacă Domnul Isus poate avea “milă de slăbiciunile noastre”, poate fi făcut El de rușine prin faptele și atitudinile noastre? (Evrei 4:15).
Ce jenant a fost când Maria și Iosif L-au întrerupt când avea doisprezece ani și stătea în Templu, confruntându-Se cu cei mai buni cărturari. Ei L-au luat deoparte și I-au zis: “Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare” (Luca 2:48).
Cât este de jenant să te ridici în picioare în biserică și să anunți că ești Mesia, după care cei cu care ai crescut să te alunge din oraș și să încerce să te arunce de pe o stâncă (Luca 4:29). Ce jenant când i-a spus lui lair că fiica lui care a murit numai doarme și cei aflați în jurul Lui “își băteau joc de El” (Matei 9:24).
Acum gândește-te la următoarele. Când Marele Preot L-a întrebat pe Domnul Isus despre învățătura Sa, El a răspuns: “Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit” (Ioan 18:21).
Drept care, unul dintre soldații care stăteau lângă Isus L-a lovit peste față. Ce rușinos! Dar rușinea supremă din viața lui Isus a fost când Marele Preot L-a întrebat despre ucenicii Lui. Unde erau? luda L-a trădat, Petru s-a lepădat de El și ceilalți au fugit ca să se ascundă. Ce putea să spună?
Așadar, iată o întrebare: Caracterul, purtarea și dedicarea ta față de Hristos sunt un izvor de bucurie pentru El sau de rușine?
Gandhi a spus: “Dacă creștinii ar trăi cu adevărat după învățăturile lui Hristos, întreaga Indie ar fi astăzi creștină”. Când vine vorba despre doctrină, s-ar putea să fii pregătit. Dar când vine vorba de ucenicie, cum stai?
