“Să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:15)
Creșterea spirituală nu se întâmplă în mod automat. Trebuie să-ți dorești să crești, să decizi să crești, să te disciplinezi și să te bucuri în creșterea spirituală. “Dar eu duc o viață prea grea” spui tu. Mulți au dus-o mai rău decât tine și au ajuns la maturitate spirituală și mulți au dus-o mai bine și au rămas blocați la stadiul de infantilism spiritual.
Asta întrucât s-au îndoit de abilitatea lor de a crește, au alunecat în direcția în care i-a dus curentul sau și-au amânat creșterea gândindu-se: “mă apuc și de asta când se mai schimbă lucrurile”. Dar nu se întâmplă niciodată. Creșterea începe mereu cu o decizie. “Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat, și a mers după El” (Matei 9:9).
Matei nu a înțeles toate implicațiile deciziei lui; el pur și simplu s-a hotărât să-L urmeze pe Isus. E singurul lucru de care ai nevoie ca să te pornești: de o decizie. Nimic nu-ți modelează mai mult viața decât deciziile pe care le iei. Dacă dorești să știi ce vei face peste douăzeci sau treizeci de ani, analizează-ți angajamentele și prioritățile care îți guvernează viața.
Momentul dedicării este clipa în care majoritatea dintre noi ratăm binecuvântarea lui Dumnezeu. Din cauză că ne este frică să ne luăm vreun angajament, ne dedicăm cu jumătate de inimă în prea multe lucruri și ajungem să fim frustrați deoarece alegem lucrurile greșite. Și când ne angajăm în lucrurile greșite, ajungem să trăim cu regrete.
Fiecare alegere are consecințe, așa că alege cu înțelepciune. Asemănarea cu Hristos este rezultatul alegerilor făcute în ascultare de Hristos, urmând apoi hotărârea de a depinde de El pentru a te ajuta să duci acele alegeri până la capăt. Și El te va ajuta: “să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:24).
