Ioan 16.20
Întristarea care avea să vină peste ucenici era dată de moartea învățătorului lor, dar această întristare a fost curând schimbată în bucurie, când El a înviat dintre cei morți și S-a arătat în mijlocul lor. Toate întristările sfinților vor fi tot așa schimbate, chiar acelea care par să fie o pricină de amărăciune pentru totdeauna.
Cu cât întristarea va fi mai mare, cu atât și bucuria va fi mai mare. O îngrămădire de necazuri pot să ajungă, prin puterea lui Dumnezeu, pricina cântărilor noastre de bucurie. Bucuria noastră va fi cu atât mai dulce cu cât durerea va fi fost mai mare. Cu cât balanța se va lăsa mai jos în partea stângă cu atât mai mult se va ridica mai sus în partea dreaptă; și strălucirea diamantului va fi cu atât mai vie, cu cât rama lui va fi de culoare mai închisă. Tot astfel amintirea relelor noastre și a necazurilor noastre din trecut, va da o dulceață mai mare bucuriilor care vor urma.
Suflete al meu, bucură-te deci și veselește-te mai dinainte! Tu ai să fii în curând tot atât de fericit pe cât ai fost de întristat. Domnul Isus îmi spune că tristețea mea se va schimba în bucurie. Eu nu văd cum se va face acest lucru, dar El îmi spune că se va face și încep deja să cânt dinainte tocmai pentru această pricină. Apăsarea duhului meu nu va fi de lungă durată și în curând voi face parte din ceata veselă care cântă zi și noapte laudele Domnului. Eu vreau să-mi unesc glasul meu cu al lor, ca să cânt îndurarea care m-a scos din adânca mea întristare.
