Zaharia 4.7
În această zi un munte de greutăți sau de lipsuri cumplite poate să apară în viața noastră și judecând omenește s-ar părea că nu se poate găsi nici o cale pe care să trecem peste acest munte sau să-l ocolim. Dar îndată ce intervine credința, muntele va dispare și în locul lui va fi o câmpie. Pentru aceasta, credința trebuie, înainte de toate, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care zice: “Lucrul acesta nu se va face nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oștirilor”. Acest mare adevăr este puterea care ne face să biruim încercările de neînvins ale vieții.
Eu văd că nu pot să fac nimic, și că orice sprijin omenesc nu este decât o deșertăciune. Nu pot într-adevăr să mă reazem pe nici un sprijin văzut, dar puterea mea este în Duhul Sfânt nevăzut. Dumnezeu singur trebuie să lucreze și eu trebuie să încetez de a mă încrede în oameni și în mijloacele omenești. Când Cel Atotputernic ia în mână treburile poporului Său, munții de greutate dispar. Popoarele sunt în mâna Sa mai ușoare decât o minge în mâna unui copil, și El pune la dispoziția mea puterea care le face să se miște. Dacă acum Domnul mă cheamă să mut unul din acești munți, o voi face în numele Său. Oricât de înalt ar fi, el se preface în câmpie înaintea mea, o făptură slabă; căci Domnul a vorbit.
Cine ar putea să se teamă, când are lângă el pe Dumnezeu Cel Atotputernic?
