“Toti cei ce Te cauta , sa se veseleasca si sa se bucure de Tine ! Cei ce iubesc mântuirea Ta , sa zica neâncetat :” Preamarit sa fie Dumnezeu !” Ps.70 :4
În timpul celui de-al doilea razboi mondial, un ofiter din armata Britanica, a cazut prizioner în mâinile soldatilor japonezi. Acesta a fost încarcerat într-un lagar de concentrare ce era angajat în construirea unei autostrazi.
Ajunsi în fata unei vai abrupte, au trebuit sa construiasca un pod pentru a facilita accesul spre celalat versant. Aflat în fata acestei provocari, Ofiterul Britanic ce era un specialis în constructii, s-a angajat deplin în constructia podului , spunându-si ca lucrarile de constructie îi vor ridica moralul si îi vor da un anume sens de împlinire. În acest fel va avea multumirea ca în timpul prizioneratului a facut ceva benefic.
Motivat de aceste prezumtii, el s-a angajat cu toata daruirea si împreuna cu ceilalti prizioneri, a reusit sa construiasca podul într-un timp record. Finalizarea podului a capatat însa o asa de mare însemnatate, încât au auzit de acesta realizare chiar si trupele aliate, care au angajat o expeditie militara pentru a-l arunca în aer.
Când a auzit despre aceasta decizie a colegilor sai, ofiterul s-a întrebat : ” Doamne Dumnezeule; ce-am putut sa fac ? Fara sa-mi dau seama am construit un pod pentru inamic !
Acest ofiter a fost asa de dedicat meseriei sale, încât a pierdut din vedere scopul si semnificatia lucrarilor pe care le împlinea. Prins de situatia creata , el si-a pus toata întelepciunea si tot potentialul în slujba dusmanului.
Te-ai întrebat vreodata pentru cine lucrezi ? Stii cine va beneficia de pe urma lucrarilor tale ? Lucreaza în asa fel încât sa construiesti poduri pentru Împaratia lui Dumnezeu, nu pentru Împaratia Întunericului !
Rug. Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru timpul când am lucrat construind poduri pentru Diavolul. Acum când Te-am cunoscut , ajuta-ma sa ma dedic în întregime lucrând doar pentru Împaratia Ta. Amin
