” Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de râu , sau dumnezeilor Amoritilor în a caror tara locuiti. Cât despre mine , eu si casa mea vom sluji Domnului.” Iosua 24:15
Perpetua , o tânara Nord Africana, avea numai douazeci de ani când a fost întemnitata pentru ca si-a predat viata Domnului Isus. De fapt ea a fost arestata împreuna cu alti cinci crestini si închisa în aceiasi temnita. Desi au fost privati de libertate, iar viitorul lor era nesigur, acest grup de crestini au continuat sa se încurajeze reciproc, sa cânte si sa se închine lui Dumnezeu tot timpul cât a durat procesul.
În timpul anchetelor au ramas tari în credinta, fiind ferm convinsi ca împlinesc voia lui Dumnezeu. La unul dintre aceste interogatorii ,Perpetua a marturisit ca suferintele pe care le-a îndurat în închisoare, au apropiat-o mai mult de Dumnezeu si i-au adus mai multa bucurie si pace decât avea în libertate.
Tatal ei a venit de doua ori la închisoare s-o convinga sa renunte la credinta. Desi era dintr-o familie nobila, tatal ei nu-i putea obtine eliberarea daca fica sa nu accepta sa coopereze si sa-i accepte propunerea. Perpetua a ramas însa ferma în credinta ei, desi i s-a frânt sufletul si inima , stiind ca îl refuza chiar pe tatal ei.
În ziua de dinaintea executiei, micul grup de credinciosi au avut împreuna ultima masa de dragoste, asa cum obisnuiau primii crestini. Dupa aceasta, fiecare dintre ei au fost adusi în arena împreuna cu un animal salbate, care i-a sfâsiat, provocându-le moartea.
Ultima dintre ei a fost adusa în arena Perpetua. Când animalul salbatec s-a napustit asupra iar multimea i-a vazut ranile,impresionati de aceasta scena cei prezenti au început sa protesteze, cerându-i eliberarea. Ascultând cererea multimii comandantul executiei a scos-o pe Perpetua din arena si a poruncit unui soldat sa o decapiteze , considerând ca a muri în acest fel este mai onorant decât a fi sfâsiata de un animal.
Moartea Perpetuei si-a celorlati crestini n-a fost însa o descurajare pentru altii de-a urma pe Domnul Isus , asa cum se asteptau persecutorii , ci mai degraba o provocare si-o motivatie care i-a determinat pentru acelasi sacrificiu.
De atunci si pîna astazi, multe generatii de crestini au fost inspirati de marturia credintei acestor martiri, care au ramas statornici în credinta lor chiar si atunci când au trebuit sa plateasca cu pretul vietii.
Nu stiu daca noua ni se va cere sa platim acelasi pret, dar ce stiu este ca indiferent de împrejurarile prin care trecem în timpul vietii , trebuie sa dovedim aceiasi statornicie .
Rug. Doamne Isuse; ajuta-ma sa ma încred în Tine în orice vreme si sa nu dau înapoi niciodata. Amin
