„Au văzut Pruncul… și I s-au închinat” (Matei 2:11)
Magii nu și-ar fi putut imagina niște condiții mai umilitoare decât cele de la nașterea Domnului Isus! Max Lucado zugrăvește imaginea: „Pământul este tare, iar fânul puțin. Din tavan curg pânze de păianjen … Măria îți privește Fiul. Pe Domnul ei. Regele ei. Într-o asemenea situație, ființa umană care înțelege cine este Dumnezeu și ce lucrare face este o adolescentă.
Ea își aduce aminte de cuvintele îngerului: „împărăția Lui nu va avea sfârșit”. Splendoarea în mijlocul omenescului. Sfințenia în mijlocul mizeriei din staulul oilor plin de bălegar si putoare, Divinitatea intră în lume într-un staul. Acest bebeluș privea cândva deasupra universului. Straiele veșnice au fost schimbate cu niște cârpe care să-i țină de cald. Sala tronului „de aur abandonată pentru o iesle murdară de oi.
Slujitorii cerești au fost înlocuiți cu păstori. În tot acest timp, orașul vuiește, neștiind că Dumnezeu le-a vizitat planeta. Hangiul nu va crede niciodată că tocmai f-a trimis pe Dumnezeu afară în frig. Oamenii îi vor lua în derâdere pe cei care le-ar spune că Mesia este ținut în brațe de către o adolescentă la marginea orașului lor. Toți erau prea ocupați ca să ia în considerare această posibilitate.
Dar cei care au ratat sosirea Majestății Sale în acea noapte au ratat-o nu din cauza unor fapte pline de cruzime și răutate. Nu, ci din cauza faptului că nu-L căutau!”
La acest Crăciun, în mijlocul cadourilor, poleielii și tumultului, oprește-te și caută-L pe Isus. Dacă II cunoști ca Domn și Mântuitor, fă-ți timp să l te închini. Dacă nu este Domnul tău, fă-L Domnul și Mântuitorul tău. Astfel, va fi cel mai minunat Crăciun pe care l-ai avut vreodată.
