– Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”. (Ioan 7:38) –
Unii dintre noi suntem tulburați, întrebându-ne de ce Duhul Sfânt nu ne umple. Problema este că noi primim din belșug, dar nu dăm la alții. Dacă vei da binecuvântarea pe care ai primit-o, planificându-ți viața pentru mai multă slujire și pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul tău, atunci vei vedea repede că Duhul Sfânt este cu tine. El îți va da binecuvântări pentru slujire, dându-ți tot ce-ți poate încredința ca să dai mai departe la alții.
Nici o muzică nu este atât de cerească cum este cea făcută de o harfă eoliană. Este un frumos eveniment al naturii, dar el are o paralelă spirituală. Harfa nu este nimic altceva decât o cutie de lemn cu corzi aranjate în armonie, așteptând să fie atinse de degetele nevăzute ale vântului rătăcitor. În timp ce răsuflarea cerului alunecă peste corzi, sunetele care sunt aproape divine plutesc prin aer, ca și cum un cor de îngeri ar trece pe acolo și ar atinge corzile.
În același fel, este posibil să ne ținem inimile deschise pentru atingerea Duhului Sfânt care poate cânta pe corzile inimii după cum alege, în timp ce noi așteptăm în liniște pe calea slujirii.
Când apostolii “s-au umplut de Duh Sfânt” (Fapte 2:4), ei n-au închiriat camera de sus și au stat acolo ca să țină adunări despre sfințenie. Ei au mers pretutindeni, predicând evanghelia. Will Huff
“Dacă mi-am mâncat singur pâinea”,
Spunea patriarhul cu dispreț;
Ce ar fi crezut el despre Biserica în care se vede
Păgânismul ““ uriașă, singuratică,
Fără Dumnezeu, fără Hristos, cu sufletul nehrănit,
În timp ce durerea Bisericii este belșugul de pâine,
Pe care ea îl mănâncă singură?
“Fără plată ați primit, fără plată să dați”,
Spune Cel care ne-a dat totul.
Cum va putea sufletul din noi să mai trăiască
Surd la chemarea celor flămânzi,
Pentru care sângele Domnului a fost vărsat,
Și trupul Lui a fost frânt ca să le dea lor pâinea,
Dacă noi ne mâncăm singuri pâinea?
Arhiepiscopul William Alexander
