-Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta. (Luca 22:31-32)-
Credința noastră este centrulspre care țintește Dumnezeu atunci când ne testează, și dacăeste vreun domeniu care scapă netestat, cu siguranță acesta nu va fi credința noastră. Nu este nimic care să străpungă credința până în măduva ei ““ ca să vadă dacă este sau nu credința celor nemuritori ““ ca aruncarea săgeții sentimentului că ești părăsit. Și numai credința autentică va scăpa nevătămată din mijlocul bătăliei după ce a fost dezbrăcată de armura bucuriei ei pământești și după ce a îndurat împrejurările potrivnice pe care le-a îngăduit mâna puternică a lui Dumnezeu.
Credința trebuie să fie încercată, iar sensul sentimentului că ești părăsit este cuptorul încălzit “de șapte ori mai mult “¦” (Daniel 3:19). Binecuvântat este omul care îndură o încercare atât de grea! Charles H. Spurgeon
Pavel a spus: “Am păzit credința” (2 Timotei 4:7), dar capul lui a fost luat! Ei i l-au tăiat, dar n-au putut să se atingă de credința lui. Acest mare apostol al neamurilor s-a bucurat de trei lucruri: el s-a “luptat lupta cea bună”, a “isprăvit alergarea”, și a “păzit credința”. Deci care era valoarea tuturor celorlalte lucruri? Apostolul Pavel a câștigat cursa și a obținut marele premiu ““ el n-a câștigat numai admirația celor de pe pământ de astăzi, ci și admirația cerului. Atunci de ce nu trăim ca și cum merită să pierdem “toate “¦ ca să gasim pe Hristos” (Filipeni 3:8)? De ce nu suntem fideli adevărului cum a fost Pavel? Pentru că matematica noastră este diferită ““ el socotea altfel decât noi. Ceea ce noi socotim câștig, el socotea pierdere. Dacă dorim ca în final să purtăm aceeași cunună, trebuie să avem credința lui și s-o trăim.
