„Veniți singuri la o parte … odihniți-vă puțin” (Marcu 6:31)
Există două tipuri de „oboseală”. Deosebirea este asemenea diferenței dintre norii pufoși de primăvară care aduc ploaia și norii care prevestesc o tornadă. Există oboseala temporară, obișnuită. O resimțim în urma unei activități bine făcute jar după o perioadă de odihnă, revenim în plină forță.
Celălalt tip de oboseală este una cronică și lăuntrică, ce se acumulează în timp și care nu se manifestă întotdeauna pe plan fizic. De fapt, este deseori mascată de o activitate frenetică si de comportamente impulsive precum:
1) Nu te poți relaxa în timpul mesei sau la o cafea.
2) îți verifici la nesfârșit mesageria vocală și emailurile.
3) Noptiera ta este plină de teancuri de publicații menite să te ajute să fii „cu un pas înainte”.
4) Ți se pare imposibil să-ți iei o zi liberă.
5) Nu faci pauze și lucrezi în timpul tuturor sărbătorilor,
6) Nu poți dormi.
7) Orice timp liber pe care îl ai, îl petreci adoptând comportamente neobișnuite precum; mâncatul excesiv, cumpărăturile și uitatul la televizor, fără să te gândești la nimic.
Wayne Muller a spus: „Pentru că nu ne odihnim, rătăcim. Intoxicați de convingerea că lucrurile bune vin numai prin determinare și efort neobosit… din lipsă de odihnă, viețile noastre sunt în pericol”. în realitate, în timp ce noi suntem ocupați să muncim fără odihnă și să părem importanți, ne putem pierde abilitatea de a auzi vocea Celui ce ne-a chemat la această lucrare de slujire, ba, Dumnezeu așteaptă să lucrezi serios, dar nu să-ti pui în pericol sănătatea, familia sau timpul tău cu El.
Dacă momentan te găsești într-o astfel de stare, Domnul Isus îți spune: „Veniți singuri la o parte… odihniți-vă puțin”, iacă ești înțelept și dorești să reziști până la capăt – vei fi cu băgare de seamă și vei face ceea ce-ți spune El.
