– “Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că DumÂnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” 1 loan 4.9 –
Ana alergă acasă și povesti mamei de durerea din umăr a pantofarului și că dorea să-i ducă ceva pentru alinare. Mama îl cunoștea bine pe pantofar; era un om singuratic. Mama îi dădu Anei niște medicamente penÂtru reumatismul pantofarului. Ana alergă repede, dar atelierul era închis. Intrând în curte, Ana văzu pe panÂtofar în camera din spate. Ușa însă era închisă și Ion nu vrea să o deschidă. Dar când Ana ridică sticla, pantoÂfarul deschise fereastra. Ana îi zise:
– Încercați cu aceste medicamente! Fricționați-vă bine umerii! Veți vedea că vă va face bine!
Bătrânul pantofar luă sticla și într-adevăr frecția îi făÂcu bine. În ziua când avea loc evanghelizarea, pantoÂfarul o văzu pe fată și îi strigă:
– Pantofii sunt gata!
– O, ce păcat, spuse Ana, astă seară nu mai pot merÂge la evanghelizare. Mama nu se simte prea bine. Dar dumneavoastră cum vă simțiți?
– Medicamentele tale mi-au ajutat de minune. M-am gândit, zise el cu greu, că ar trebui să merg și eu la evanghelizare.
