22 Martie – Bătrânul pantofar (1)

0
50

“Cât de nepătrunse mi se par gân­durile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă ie nu­măr, sunt mai multe decât boabele de nisip”¦” Psalm 139.17-18 –

Ion era un pantofar ce ajunsese la bătrânețe. Într-o zi, pe când se afla în atelier și repara niște pantofi, vă­zu o fetiță cu numele Ana intrând. Ion o privi peste ochelari și o întrebă:

– Ce necazuri ai, fetițo?

– Puteți să puneți o talpă pantofilor mei până poi­mâine?

Ion bătea mai departe la lucrul său. Apoi privi pan­tofii Anei.

– Până lunea viitoare cel mai devreme, spuse el mo­rocănos și aruncă pantofii sub masa lui de lucru.

Ana se întrista și zise:

– Înseamnă că nu pot merge la evanghelizare.

– Nici nu-i nevoie, răspunse bătrânul pantofar. Ai pierdut ceva acolo, încât trebuie să mergi neapărat?

– Dumneavoastră mergeți? întrebă Ana.

– Eu? Asta mai lipsește!

În clipa următoare se prinse de umăr gemând de du­rere. “Ah, reuma asta păcătoasă!” Lucrul îi căzu la pă­mânt. Ana îl ridică repede și zise:

– Să vă aduc ceva să vă fricționați? Mama are tot fe­lul de medicamente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.