– “Ajutorul îmi vine de la Domnul” (Psalmul 121:2) –
Ai auzit de cel care s-a rugat în felul următor: “Doamne, până în acest moment al zilei m-am descurcat bine. Nu am bârfit, nu mi-am pierdut cumpătul, nu am fost răutăcios, lacom sau morocănos. Dar în câteva minute, mă voi da jos din pat și voi avea nevoie de tot ajutorul”. Zâmbim, dar adevărul este că e greu să recunoaștem nevoia noastră de ajutor, mai ales într-o lume care laudă încrederea în sine. Cel mai periculos moment din viața ta e când crezi că nu ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Se va instala complacerea. îngâmfarea va crește. Vei spune: “Am nevoie de tine, Doamne” după care te porți ca și cum totul depinde de tine. în consecință, credința ta nu va fi utilizată, iar când nu-ți folosești credința nu-i poți fi plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:6).
Dacă viziunea ta nu-L cere pe Dumnezeu, ea nu este de la Dumnezeu! Când El se implică în viziunea ta, El devine singurul mod de a o duce la îndeplinire. Fără ajutorul Lui, ce am putea spune sau face pentru a schimba într-adevăr ceva? Nici măcar nu putem începe să facem un progres până nu recunoaștem smeriți că suntem lipsiți de putere față de majoritatea lucrurilor din viață. Noi suntem așa, dar Dumnezeu nu este!
Oricare ar fi lucrul cu care te confrunți astăzi, citește aceste cuvinte și găsește-ți odihna în ele: “Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește, nu va dormita, lată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel. Domnul este Păzitorul tău”¦ De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac” (Psalmul 121:3-8).
