„Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (loan 10:11)
Uneori, slujitorii se ascund în spatele programului lor încărcat pentru a evita să le spună oamenilor „nu”. Domnul Isus a știut când să se implice și când nu. învață de la El. Nu vei fi niciodată în stare să slujești eficient dacă te simți obligat să împlinești toate nevoile de fiecare dată. Iar Dumnezeu nici nu ți-o cere. El se așteaptă sa răspunzi numai la ceea ce-ți scoate în cale.
Un păstor spune: „Nu voi uita expresia de pe fața consilierului meu când a auzit ca urmează să intru in lucrare. „Dar nici măcar nu-ți plac oamenii!” a exclamat el. Îmi amintesc că m-am gândit: „Și ce dacă? Lucrarea implică predicarea și conducerea unei biserici. Nu trebuie să-mi bat capul cu oamenii”.
Total greșit! Noi avem cutezanța de a ne concentra atât de mult asupra programelor, încât fugim de cei pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale. Sunt uimit cât de departe merg birocrațiile pentru a face schimbări în structurile bisericești, în loc să se focalizeze pe oameni.
Nevoile personale au prea mare însemnătate ca să te dedici rigidității vreunui program. Unii dintre noi credem că problema cu gestionarea nevoilor, în mod personal , este aceea că ele se pot înmulți ca iepurii. În plus, programele există pentru a te împiedica să fii copleșit, nu? Greșit! „Mitul lucrării” care spune: „Ce faci pentru unul trebuie să faci pentru toți” este rețeta epuizării”.
Domnul Isus Și-a petrecut o mare parte din timp împlinind nevoi personale. Și El a spus: „Păstorul cel bun își dă viața pentru oi”. Dar pentru asta trebuie să faci loc neprevăzutului în viața ta.
