“La vremea potrivită, vom secera” (Galateni 6:9)
Susan era singura persoană din familie motivată să se schimbe. Soțul ei, pilot militar era plecat luni în șir, în timp ce ea își creștea singură copiii. Eforturile ei repetate de a-l schimba pe el și pe copii au eșuat lamentabil.
Subliniind faptul că făcând eforturi pentru a repara ceea ce nu a funcționat la ceilalți, consilierul i-a sugerat să lucreze la ceea ce putea schimba: modul ei de a reacționa! El a învățat-o cum să “dezerteze de la datoria ei” eliberându-se de o parte a poverii sale. Fiecare din familie a devenit responsabil de propriile vase nespălate, haine murdare, de camera în dezordine, etc. Iar Susan a folosit timpul pe care l-a economisit făcând ceva ce și-a dorit dintotdeauna ““ să ia lecții de canto.
Da, îi era greu să nu mai strângă după fiecare și să nu le ducă în spate responsabilitățile. La început, când nimeni nu și-a asumat responsabilitatea lucrurilor neterminate și “mizeria a devenit insuportabilă”, a fost tentată să renunțe și să revină la “vechea ei slujbă”.
Apoi, printr-o sincronizare perfectă, a citit o carte despre depășirea barierei sunetului. Piloții care au încercat acest lucru s-au dat întotdeauna bătuți când avionul începea să se scuture violent, până când astronautul Chuck Yeager și-a spus: “Odată ce se termină scuturatul, lucrurile se calmează”.
Yeager a accelerat acolo unde alții încetineau și a zburat peste acea barieră în calmul de dincolo. După un week-end de critici aspre din partea familiei, Susan “a accelerat”, ținând piept vechilor ei instincte. A fost nevoie de timp. Dar după nemulțumirea lor, copiii au preluat mai multe responsabilități, iar soțul ei a acceptat mai puține misiuni la distanță.
“Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.
