“Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate:dragostea nu pizmuieste;dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gândeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul,nadajduieste totul, sufera totul”. I Corinteni 13:4-7
Un barbat a scris la redactia unei reviste pentru familie, spunând ca mama sa îl trateaza ca pe un copil, chiar si acum dupa ce a ajuns sa aiba propria familie.
Când am împlinit 30 de ani, scria acesta, am cumparat un computer si m-am straduit sa învat sa-l folosesc. Încercând sa-mi impresionez mama cu noile mele abilitati, i-am scris acesteia o scrisoare, folosind multe metode de grafica si diferite caractere. Pentru a-i arata mamei ce performante am atins, am mai folosit si multe semne si imagini sugestive.
Dupa o vreme, scria barbatul, am sunat-o pe mama mea sa aflu care îi sunt impresiile despre scrisoare. “Scrisoarea este foarte frumoasa; i-a rsapuns mama . De aceea, dragul meu, am atârnat-o de frigider, pentru ca s-o pot arata tuturor celor care ma vor vizita!”
Cred ca fiecare dintre voi cunoasteti si astazi, mame care se comporta cu un barbat de treizeci de ani, ca si cu un copilas. Nu-i asa? Aceasta atitudine nu-i însa iesita din comun, atâta vreme cât stim ca suntem iubiti. Un parinte adevarat nu înceteaza a-i iubi pe cei din familia lui, chiar si atunci când acestia n-o merita.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; Iti multumesc pentru parintii care mi-au dovedit dragostea lor chiar si atunci când nu o meritam. Ajuta-ma sa le rasplatesc aceasta dragoste, iubindu-i în aceeasi masura. Amin.
