20 Aprilie

0
62

” Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfârsi; limbile vor înceta; cunostinta va avea sfârsit….Acum dar ramân aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mia mare dintre ele este dragostea”.  I Corinteni 13:8-13

În cartea sa, cu titlul : “Poti sa te bucuri” Arnold Prater, a povestit viata si experientele traite de un om dintr-un satucdin Anglia, numit John Deckard. Acesta era un om simplu si foarte tacut, ce lucra ca functionar într-o fabrica de confectii.

El locuia într-o casa mica de la marginea acestui sat, împreuna cu sotia sa si fiul sau Rob, în vârsta de aproape sase ani.

La fel ca multi alti englezi, în fiecare dimineata, John îsi îmbraca echipamentul specific, îsi lua bicicleta si pleca la servici. Dupa orele de munca, se întorcea însa acasa si pleca direct în gradina, unde lucra pâna se înnopta. Dorind sa se relaxeze dupa un asa efort, de fiecare data dupa cina, petrecea momente deosebite împreuna cu familia.

Cu toate ca era un om obisnuit, ca multi alti englezi, John a ajuns însa foarte cunoscut în toate regiunea, pentru ca timp de 5 ani consecutiv, a câstigat cel mai mare premiu “panglica albastra”, la concursul ” cel mai bun gradinar”. El a participat la acest concurs, cu cele mai frumoase exemplare de trandafiri.

Datorita frumusetii trandafirilor pe care el îi crestea în gradina lui, ceilalti concurenti spuneau : “trandafirii lui John, vor fi premiati si anul acesta”! si aceasta se întâmpla de fiecare data.

John câstiga premiu dupa premiu, pentru ca în fiecare zi , petrecea timp îndelungat în gradina sa, îngrijind trandafirii cu multa daruire.  Urmarindu-l, vecinii au ajuns sa spuna ca John nu numai ca îngrijea trandafirii, ci a ajuns chiar sa fie ca o mama a lor. Îi alinta si vorbea cu ei, si acestia parca au început sa perceapa ceea ce el le spune.

Si în acel an, John stia ca va câstiga înca o data “panglica albastra”, pentru ca a reusit sa aiba cea mai frumoasa floare de trandafir pe care a vazut-o vreodata. Pâna atunci înca nu vazusera o asa perfectiune în vreo alta floare.

Aceasta era floarea lui preferata si o îngrijea ca pe ochii din cap, în fiecare zi, pregatind-o pentru ziua concursului.

Pentru ca în acel an concursul era într-o sîmbata la prânz, John a pregatit totul ca dupa micul dejun, sa taie trandafirul si sa-l aseze în vasul pentru concurs. În timpul micului dejun însa, fiul sau a intrat în bucatarie cu pumnul strâns si l-a întrebat pe tatal sau: ” tata ; ce crezi ca am pentru tine”? ” Nu am de unde sa stiu; i-a raspuns tatal”! Când fiul si-a deschis însa mâinile, în plamele sale era cea mai frumoasa floare, pe care tatal o pregatise pentru concurs.

Nu mai avea toate petalele si fusese rupta fara nici un pic de codita.

Când l-a vazut, tatal a înmarmurit si n-a mai putut spune nici un cuvânt. Iar în dupa miaza acelei zile când vizitatorii au venit la concurs si au ajuns în dreptul lui John, au rams si ei fara cuvinte, pentru ca în vasul pentru concurs au vazut o codita de trandafir în vârful careia era atârnata poza lui Rob!

Când juriul a aflat ceea ce s-a întâmplat, au hotarât în unanimitate sa-i dea lui John un nou premiu “panglica albastra”. Acestia au declarat ca desi în acel an n-au mai vazut cel mai frumos trandafir din gradina lui John, îi acorda premiul, pentru ca el a crescut cel mai frumos copil din întreg satul!

Este frumos sa avem cele mai placute flori în gradina, dar este mult mai important ca acestea sa creasca si în casele si familiile noastre.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa-i pot creste pe cei din familia mea în asa fel încât fiecare dintre ei sa ajunga cea mai frumoasa floare pentru Tine. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.