” De aceea pe orsicine Ma va marturisi înaintea oamenilor, îl voi marturisi si Eu Înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” Matei 10:32
Într-o zi, un senator din New York, a plecat într-o vizita de lucru în Anglia. În timpul cât a fost plecat, un mare sustinator de-al sau, trecand prin Washington D.C, metropola în care îsi are sediul “Senatul american”, a hotarât sa-l viziteze.
Dupa multe cautari, vizitatorul a gasit cladirea senatului si biroul lui Jacob Jowits, cerând secretarei sa-i programeze o întâlnire cu acesta. Nu poti sa-l întâlnesti astazi; i-a raspuns secretara, pentru ca cel pe care îl cauti este plecat la Londra! “Doamne Dumnezeule! a exclamat atunci admiratorul, eu cui îi mai ofer florile?”
Ni se întâmpla si noua sa avem situatii în care sa nu mai avem cui oferi florile; nu-i asa? Desi ne place sa apreciem lucrurile frumoase, nu ne gândim prea des la cer si la persoanele pe care le vom întâlni acolo. Se întâmpla acest lucru datorita faptului ca Domnul Isus nu ne-a lasat prea multe detalii cu privire la felul cum arata cerul, sau poate ca imaginile pe care oamenii le prezinta despre cer, ne fac mai degraba un deserviciu, decât sa ne fie de ajutor.
O mare personalitate a afirmat ca imaginea pe care a avut-o în copilarie despre cer, l-a speriat mai tare decât imaginea iadului. În acea vreme îsi imagina ca cerul este un serviciu nesfârsit de duminica dimineata, în care cântarile si predicile vor continua la nesfârsit, fara nici o pauza. Aceasta imagine, l-a înfricosat asa de tare, încât zece ani a fost ateu.
Cuvintele noastre sunt însa prea sarace, pentru a descrie slava cerului, iar mintea noastra este prea mica, pentru a putea cuprinde întregul concept al eternitatii. Exista un lucru pe care îl putem însa usor întelege: în cer vom fi uniti în chip desavârsit cu Hristos si cu toti cei ai Lui. De aceea bucuria unitatii pe care o traim aici, este doar o palida anticipare a acestei bucurii vesnice.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa-mi atintesc ochii credintei spre cer si sa astept cu nadejdeaceasta bucurie a nadejdii depline, stiind ca atunci când voi ajunge în cer Iti voi oferi florile recunostintei. Amin.
Ma bucur ca ati atins subiectul acesta.
Ma straduiesc sa stabilesc legatura intre cele doua momente: plecarea la Cer si unirea deplina cu Domnul Isus. Ce se intampla intre cele doua momente?
Cui nu-i este drag Cerul si cine vrea sa rateze ocazia de a-l vedea? Cel putin pentru omul educat in acest sens.
N-am intalnit pana astazi pe cineva care sa poata vorbi deslusit despre ce se intampla intre aceste doua momente din eternitate. Sa fie o alta taina a lui Dumnezeu?