-“Rămâneți în dragostea Mea” (loan 15:9)-
Dacă “rămânerea” este cheia “abundenței”, de ce nu am ajuns la ea? Deoarece:
1) Credem că rămânerea se bazează pe sentimentele noastre. Nu, ea se leagă de o relație, nu de o senzaÂție. Acest lucru poate este o ușurare, mai ales dacă crezi că trebuie să ai o stare emoțională deosebită când petreci timp cu Dumnezeu. Nu va fi totdeauna așa și nici nu trebuie. Înțelegem lucrul acesta din căsniciile noastre. Rămânerea este un act de credință. Ea spune că prețuiești prezența lui Dumnezeu în viața ta mai mult decât senzațiile imediate. Dacă crezi că trebuie să ai mereu sentimente puternice pentru a știi că ai fost cu Dumnezeu, vei fi dezamăgit și vei ajunge la concluzia “Asta nu e pentru mine”. Dar este!
2) Noi credem că putem rămâne în Hristos fără să-L ascultăm. Domnul Isus a spus: “Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea” (v. 10). Neascultarea provoacă o ruptură în părtășia noastră cu Hristos. Te poți bucura de un serÂviciu de închinare emoționant duminica, dar dacă ai o viață păcătoasă în timpul săptămânii nu vei reuși niciodată să rămâi. Una din cele mai extraordinare imagini ale unei vieți din belșug este imaginea a ceea ce au găsit iscoadele în țara promisă. În Biblie, strugurii, din care se face vinul, reprezintă belșugul. “Au ajuns până la valea Eșcol; acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugur, și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini” (Numeri 13:23).
Gândește-te, a fost nevoie de doi oameni ca să ducă un chiorchine de strugure. Extraordinar! Ai auzit vreodată de așa belșug? Păstrează această imagine în minte. Adu-ți mereu aminte că ea aparține celor ce aud și păzesc Cuvântul lui Dumnezeu!
