15 Mai Cui ne închinăm?

0
44

“Vai de cel ce zice lemnului: «Scoală-te», și unei pietre mute: «Trezește-te»! Poate ea să dea învățătură? lată că ea este împodobită cu aur și argint, dar în ea nu este un duh care s-o însuflețească.” Habacuc 2.19

În Vatican există o statuie impozantă a apostolului Pe­tru. În fiecare an, pentru câteva zile, statuia este în reno­vare, pentru că degetele de la picioarele statuii sunt ero­date și distruse de săruturile, lacrimile și atingerile mulți­milor de oameni care vin și se închină acestei statui.

Dacă acei oameni ar fi citit Biblia, s-ar fi convins că practica lor este interzisă de Dumnezeu. Când apostolul Petru a ajuns în casa sutașului Comeliu, acesta “s-a a-runcat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridi­cat și i-a zis: «Scoală-te, și eu sunt om!»”

În învățăturile Sale, Domnul și Mântuitorul nostru arată că apropierea de Dumnezeu prin ritual, prin mijlocirea oamenilor sau a lucrurilor văzute nu numai că este fără importanță, ci este inutilă. Închinarea trebuie să curgă din inima supusă Mântuitorului. Închinarea nu este o acti­vitate exterioară, pentru care trebuie creat un cadru. Este necesar ca fiecare creștin să se cerceteze în lumina adevărului biblic, cui se închină. O, de s-ar supune toți cititorii acestor cuvinte: “Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Cre­atorul nostru!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.