“Vai de cel ce zice lemnului: «Scoală-te», și unei pietre mute: «Trezește-te»! Poate ea să dea învățătură? lată că ea este împodobită cu aur și argint, dar în ea nu este un duh care s-o însuflețească.” Habacuc 2.19
În Vatican există o statuie impozantă a apostolului PeÂtru. În fiecare an, pentru câteva zile, statuia este în renoÂvare, pentru că degetele de la picioarele statuii sunt eroÂdate și distruse de săruturile, lacrimile și atingerile mulțiÂmilor de oameni care vin și se închină acestei statui.
Dacă acei oameni ar fi citit Biblia, s-ar fi convins că practica lor este interzisă de Dumnezeu. Când apostolul Petru a ajuns în casa sutașului Comeliu, acesta “s-a a-runcat la picioarele lui și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridiÂcat și i-a zis: «Scoală-te, și eu sunt om!»”
În învățăturile Sale, Domnul și Mântuitorul nostru arată că apropierea de Dumnezeu prin ritual, prin mijlocirea oamenilor sau a lucrurilor văzute nu numai că este fără importanță, ci este inutilă. Închinarea trebuie să curgă din inima supusă Mântuitorului. Închinarea nu este o actiÂvitate exterioară, pentru care trebuie creat un cadru. Este necesar ca fiecare creștin să se cerceteze în lumina adevărului biblic, cui se închină. O, de s-ar supune toți cititorii acestor cuvinte: “Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, CreÂatorul nostru!”
