“Îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din priÂcina Numelui Său.” Psalm 23.3
Trăim într-o vreme grea din punct de vedere spiritual. La cine să ne duÂcem pentru ajutor, pentru înviorare, dacă nu la PăstoÂrul nostru cel bun ““ ISUS HRISTOS? În El să ne punem încrederea! Oamenii, împrejurările și vremurile se pot schimba, dar nu dragostea, bunătatea și harul marelui nostru Păstor. Niciunui din cei care-și pun încrederea în Hristos, nu va fi dat de rușine. încrederea este de mare importanță în viața credinciosului. Fericiți vom fi numai atunci când nădăjduim în Păstorul nostru fiind conștienți că El, în înțelepciunea Sa, conduce lucrurile spre înviorarea și povățuirea noastră pe cale. DepenÂdența noastră față de Păstor ar trebui să ne caracteriÂzeze tot timpul. Numai așa vom fi fericiți.
Opusul dependenței este voința proprie. Voința proÂprie îi caracterizează pe oamenii necredincioși, dar ea face mult rău și creștinilor care nu sunt dependenți de marele Păstor al sufletelor. Câtă durere se produce în sufletele creștinilor care nu se roagă ca psalmistul: “Arată-mi, Doamne, căile Tale și învață-mă cărările TaÂle.” Pe astfel de cărări, sufletul este înviorat, binecuÂvântat. Pe această cale a mers însuși Păstorul cel bun și pe ea dorește să conducă oile Sale. Pe ea primim înviorarea dată de Păstorul cel bun.
versetul de meditatie ,nu pomeneste ca suntem inviorati datorita nadejdii noastre ,si tot din acest verset nu reiese caci noi suntem inviorati datorita cereri noastre si dorintei noastre ca Domnul sa ne arate caile Lui ,si sa ne invete cararile Lui ,(desi ma intreb:sunt mai multe “carari” ale Lui ?)
ce efectiv acest verset ne arata CE PACE PASTORUL CU NOI DIN PRICINA “NUMELUI SAU”
si acum in mod normal intreb : de ce ne invioreaza sufletul si ne conduce pe carari drepte DIN PRICINA NUMELUI SAU ?
ca sa fiu inteles ,repet : ce semnifica acest “din pricina Numelui Sau ” ,in cazul de fata ?