” Caci în El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii dinpoetii vostri: “Suntem din neamul lui….” Fapte 17:28
În cartea sa, intitulata “Conducerea este o arta” , Max Deepree, directorulexecutiv al companiei Herman Miller, ce produce unul dintre cele maiapreciate sortimente de mobila din S.U.A. a scris despre experientele traitede tatal sau, fondatorul acestei companii.
La vârsta de nouazeci si sase de ani, acesta a povestit ca întinerete când era la începutul carierei sale, a angajat o persoana care salucreze la cea mai complexa masina de prelucrare a lemnului din companiasa. Aceasta persoana a dovedit abilitati deosebite si multi ani, aasigurat materialele necesare pentru întreg fluxul de productie.
Într-o zi însa , aceasta persoana s-a îmbolnavit si a murit. În acelemomente el se întreba: “oare cine îi va lua locul ?” “Unde voi putea gasio persoana atât de calificata, încât procesul de productie sa poatacaontinua în acelasi ritm?”
Cu aceste întrebari în suflet, tatal a pocvestit ca a mers la serviciul deînmormântare a angajatului sau. Dupa ce s-au terminat funerariile, sotiacelui decedat i-a invitat sa petreaca câteva clipe în familia ei, pentru aretrai împreuna evenimentele care le amintea de slujirea sotului ei.
Într-o pauza din timpul conversatiei, atunci când subiectele pareauepuizate, acea vaduva i-a întrebat pe cei prezenti daca i se permite saciteasca niste poezii.
Primind acceptul tuturor, vaduva a deschis un mare registru si-a început saciteasca fragmente selectate din mai multe poezii. Pentru ca toti ceiprezenti au fost încântati de frumusetea acestora, au întrebat-o imediat:”Cine-i autorul ?”
Cu adânca durere, vaduva si-a plecat capul în pamânt si printre lacrimi amarturisit ca poeziile au fost scrise de sotul ei, pentru ca fostulmasinist al companiei de mobila, era de fapt “poet”.
Pentru ca scriind poezii n-a câstigat destui bani pentru a-si întretinefamilia, acesta a hotarât sa se angajeze în productie si zeci de ani alucrat ca masinist. Dupa ce a auzit aceasta marturisire, desi au trecutmulti ani de la acel eveniment, tatal lui Deepree, si la vârsta denouazecisisase de ani înca se mai întreba: “cel mai bun angajat al sau, afost un mare poet care a lucrat ca masinist, sau a fost cel mai bunmasinist care a scris poezie ?”
Desi înca nu gasise un raspuns la aceste întrebari, dupa aceasta întâmplaretatal lui Deepree, a înteles însa un mare adevar. Când esti dedicat uneislujbe, poti ajunge sa fii cel mai bun, indiferent de calificareaanterioara.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca în slujba pe care o împlinesc sa pot ficel mai bun, pentru ca sa pot exprima astfel frumusetea darurilor cu carem-ai înzestrat. Amin.