– “Noi “¦ alcătuim un singur trup “¦ dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora”
(Romani 12:5) –
Dacă ețti înțelept, te vei ruga: “Doamne, de cine am nevoie în viata mea în acest moment?” și “Pe cine dorești să ajut?”. Prima întrebare necesită smerenie, cea de-a doua necesită altruism. Ceea ce poți realiza nu are limită, când nimănui nu-i pasă cine are parte de recunoaștere.
O bună ilustrație a acestui lucru este vata lui Tenzing Norgay, un șerpaș născut în Nepal. El povestește cum împreună cu Edmund Hillary, un neozeelandez, au reușit ceea ce nici o altă ființă umană nu mai reușise: cucerirea Vârfului Everest. Tenzing spune: “cu fiecare nou nivel depășit era nevoie de un efort și mai mare. Un grup ar obosi numai să ducă echipamentul pe munte pentru grupul următor. Echipele formate din doi oameni vor încerca să găsească potecile, să facă trepte, să prindă frânghiile, cheltuindu-se pentru ca celălalt să poată pune piciorul mai sus. Un vârf ca Everestul nu se urcă încercând să alergi de unul singur sau să concurezi cu camarazii tăi. Nu, trebuie să o faci încet și cu grijă, prin lucru în echipă fără egoism.
Firește, și eu doream să ajung în vârf: era lucrul la care am visat toată viața. Dar dacă sorțul ar cădea pe altcineva, aș suporta ca un bărbat nu ca un bebeluș plângăcios. Unde am fi fost eu și Hillary fără ceilalți? Fără alpiniștii care au făcut traseul? Fără șerpașii care au cărat echipamentul? Fătă cei care au pregătit cărările? Doar prin munca și sacrificiul lor am putut ajunge în vârf”. Biblia ne învață: “Noi “¦alcătuim un singur trup “¦ dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora”. Să ținem minte lucrul acesta și să încercăm să lucrăm împreună!
