-“Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică” (Iov 11:18)-
Speranța este o forță puternică. Ea determină mintea să exploreze orice unghi posibil. Ea te face să învingi orice obstacol care te înspăimântă. Ea este absolut esențială pentru viata pe care vrea Dumnezeu să o trăiești. Este combustibilul cu care funcționează inima ta. Este singura difeÂrență, cea mai mare între cei ce perseverează și cei ce renunță. Speranța este ceea ce face cuplurile să spună: “Da”, fără vreo garanție și mai târziu, după toate promisiunile încălcate, să adune cioburile și să încerce din nou știind că poate fi mai bine. Este motivul pentru care comÂpozitorii trec prin agonie pentru o compoziție și artiștii pentru o pictură, crezând că o rază a fruÂmuseții va străluci din strădania lor. Așa cum bătrânul Henri Matisse chinuit de o artrită îngroziÂtoare, când a fost întrebat de ce continuă să-și mai ia în fiecare zi pensula în degetele umflate, el a răspuns: “Durerea dispare; frumusețea rămâne”.
Lucrând la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit atât de descurajat că a vrut să renunțe. Dar în fiecare dimineață speranța l-a împins să se urce pe scară pentru a-și încheia magnifica viziune. Speranța a fost cea care l-a făcut pe Avraam să plece de acasă fără să știe unde-l duce Dumnezeu. Ea l-a făcut pe Pavel să provoace autoritățile Romei. Este ceea ce i-a determinat pe proorocii Vechiului Testament să vorÂbească în sala palatului! Acesta nu este optimism orb, ci credință focalizată și speranță ““ în Dumnezeu. “Căci Tu ești nădejdea mea “¦ în Tine mă încred din tinerețea mea” (Psalmul 71:5).
Poți supraviețui în urma pierderii multor lucruri, dar nu și când ți-ai pierdut speranța. Nimeni nu a experimentat o pierdere mai mare decât Iov, și totuși, el a scris: “Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică”. Așa că păstrează-ți vie speranța încrezându-te în Dumnezeu!
