“Isus le-a zis: «Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.»” Marcu 6.31
“Locul pustiu” poate fi pentru tine, cititorule, o cameră liniștită, pentru altul un pat de boală, pentru un al treilea un loc într-un parc etc. În acel loc liniștit putem să ne îndreptăm gândurile și ruÂgăciunile către Domnul și Mântuitorul nostru. Acolo ne putem vărsa inima în fața Lui, îi putem prezenta toate problemele noastre.
Să prețuim privilegiul și locul rugăciunii! Știm cu siguÂranță că Domnul ne ascultă și ne înțelege. Când este vorba de a asculta, unii dintre noi aproape că nici nu aud ce spun alții. În timp ce unul vorbește, alții adună argumente pentru a-l contrazice. Celălalt observă acest lucru și se simte neînțeles. Dar la Domnul Isus nu este așa. El, “care a sădit urechea, s-ar putea să n-audă?” (Psalm 94.9).
“Pe mine nu mă înțelege nimeni!” ““ se aude spunân-du-se adeseori: Se poate ca oamenii să nu ne înțeleaÂgă, dar Domnul ne înțelege. El știe ce înseamnă dezÂamăgirea și ce înseamnă să nu fim înțeleși. Problemele noastre îi sunt cunoscute foarte bine și de aceea ne putem încrede în El. Domnul Se interesează de greuÂtățile noastre și ne dăruiește putere de a merge înainÂte pe cărarea vieții.
