“Ei staruiau “¦ în rugaciuni” (Faptele Apostolilor 2:42)
Ei luau rugaciunea în serios. Biserica Noului Testament s-a nascut pe genunchii rugaciunii. Dupa zece zile de rugaciune unita în camera de sus, “toti s-au umplut de Duh Sfânt” (v. 4).
Ce s-a întâmplat mai apoi? Ei au pus bazele unei biserici care si astazi, dupa doua mii de ani, are impact asupra lumii. A scazut viata lor de rugaciune dupa ce a fost întemeiata biserica? Nicidecum! “Ei staruiau”¦ în rugaciuni”. A ramas o adunare conditionata de rugaciune. Ea a luat nastere, a fost curatita si a adus rod în rugaciune. Ei ne-au lasat mostenire principiul biblic plin de putere conform caruia nimic important si de durata nu se întâmpla fara rugaciune.
Astazi, daca doresti sa ai o prezenta mica în biserica, anunta o întâlnire de rugaciune! întrebare: Tu cât te rogi? Ce te înstraineaza de locul rugaciunii? Este cumva ideea ca rugaciunea e un lucru greu? Nu e ““ daca prioritatile tale sunt stabilite bine. Te epuizezi si te îngrijorezi pentru lucruri ca si cum totul depinde de tine? Rugaciunea va face ca portiunile dificile din viata ta sa fie mai usoare si mai rodnice.
Rugaciunea constanta te ridica în prezenta Lui Dumnezeu unde înveti cum sa duci la îndeplinire mai multe lucruri în timp ce experimentezi o pace adânca a sufletului si a inimii. Domnul Isus a spus: “Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra, si învatati de la Mine, caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara” (Matei 11:28-30). Crezi ca exista un mod mai bun de a trai?
