” Oricine primeste pe unul din acesti copilasi, în Numele Meu, Ma primeste pe Mine ; si oricine Ma primeste pe Mine , nu Ma primeste pe Mine , ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Marcu 9:37
Am auzit o întîmplare traita de John Ruskin un vestit pictor si critic de arta englez, din secolul al XIX ““lea . Ruskin , era un om deosebit ce iubea si aprecia frumosul. Comentariile lui au pus în lumina cunostintele sale despre cele mai delicate aspecte si forme ale vietii.
Vizitînd Italia, el a impresionat prin felul cum a pictat culorile deosebite ale canalelor de apa, ale cladirilor si pomilor , care în perceptia lui formau împreuna un peisaj de basm. Era un om de o senzitivitate deosebita, ce reusea sa surprinda pîna si cele mai mici detalii, dar care nu putea sa vada lucrurile ce erau cu adevarat importante.
Odata în timp ce era în Bologna, a pictat o mama ce purta în brate un copil. Privind la chipul acelei mame, la hainele ei si la starea copilului pe care aceasta îl tinea în brate, Ruskin entuziasmat de un astfel de model, l-a pictat redînd pîna si umbrele cele mai ascunse. Cînd si-a terminat pictura a ajuns încîntat de tabloul realizat, care a ajuns foarte repede o capodopera. Cînd a fost întrebat însa cine i-a fost modelul, Ruskin a marturisit ca acea mama era de fapt o cersatoare al carui copil era pe moarte din cauza subnutritiei.
El a vazut în cazul acelei mame doar un model pentru tabloul sau, dar n-a observat marea ei nevoie de hrana pentru copil si n-a simtit nici o responsabilitate pentru a-i oferi vre-un ajutor.
Daca nu vedem nevoile celor din jur si nu facem nimic pentru a le împlini, atunci trebuie sa ne punem un mare semn de întrebare cu privire la masura credintei noastre, pentru ca todeauna credinta este confirmata prin fapte.
Rug. Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa vad suferintele si lipsurile celor din jurul meu si da-mi putere pentru a le împlini. Amin
