„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1)
De ce ne compară Biblia cu o turmă de oi? Pentru că ele sunt unele dintre cele mai dependente creaturi de pe fața pământului; ele trebuie să se încreadă în păstor pentru toate nevoile lor. Tot așa dorește Dumnezeu să trăiești și tu: în dependență totală de El. Când trăiești mereu cu teamă că vei duce lipsă, nu te încrezi suficient în Dumnezeu.
Această teamă fundamentală determină multe alte frici, inclusiv teama de a deveni o persoană cu dizabilități, teama de bătrânețe sau teama de a fi un pensionar sărac. În forma ei extremă, teama de lipsuri poate duce la anxietate și la necesitatea de a trăi cu antidepresive sau cu alte medicamente.
De asemenea, este cauza principală a lăcomiei. Devii atât de obsedat să faci tot ce poți pentru a avea destul, încât strângi mai mult decât ai nevoie. Poți ajunge dependent de muncă pentru ca nici tu, nici copiii tăi să nu experimentați lipsa confortului, dificultăți si neajunsuri materiale. Și ca toate fricile, ea are la bază o convingere eronată cu privire la Dumnezeu – și anume, abilitatea și dorința Sa de a avea grijă de tine.
„Domnul este Pastorul meu (ca să mă hrănească, să mă călăuzească și să mă ocrotească): Si nu voi duce lipsă de nimic”. Nu mai trăi ca și cum nu crezi ceea ce Dumnezeu ți-a promis! O bună strategie este să înveți promisiunile, să le înțelegi pe cele condiționate, să respecți condițiile și să te odihnești în dragostea și credincioșia Sa. Asta nu înseamnă că tu trebuie să stai degeaba așteptând ca Dumnezeu să facă El ce trebuie să faci tu.
Trebuie să faci lucrurile normale și să te încrezi în El pentru cele supranaturale.