08 Martie

” Dar voi preaiubitilor, ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfânta, rugati-va prin Duhul Sfânt, tineti-va în dragostea lui Dumnezeu, si asteptati îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata vesnica.” Iuda 1:21

Katy Jonson, a fost ofemeie vesela si plina de viata, pâna în ziua în care a auzit ca este bolnava de cancer. Dupa multi ani în care a lucrat ca bucatareasa principala la un mare spital, a trebuit sa se pensioneze, fiind internata pentru tratament chiar în spitalul în care lucrase.

În acele momente de încercare, ea si-a pierdut bucuria si entuziasmul pe care l-a avut altadata, iar zilele i-au devenit o povara. De aceea îsi petrecea mai tot timpul asezata în pat pe parte dreapta, având privirea îndreptata spre portiunea de cer care se întrezarea în departare.

Desi multi colegi au venit s-o viziteze si s-o întareasca, ea a ramas în aceeasi pozitie fara sa se întoarca spre ei, cuprinsa de o durere si-o mâhnire profunda. Nici chiar atunci când pastorul bisericii a vizitat-o, ea n-a vrut sa priveasca spre el.

Vazând ca nu poate sa comunice, dupa ce s-a rugat, pastorul a întrebat-o: “Katy ma lasi sa fac ceva pentru tine?” “Ce mai pot sa faci pentru mine; în aceasta vreme când îmi numar ultimile clipe ale vietii?” a întrebat Katy cu si mai mare durere.

Este o mare surpriza; i-a raspuns pastorul. Ca sa afle ce surpriza i se pregateste, Katy si-a dat acceptul.

Dupa ce a primit acceptul femeii bolnave, pastorul a parasit spitalul si a mers în graba la biserica. A luat din sanctuar cea mai mare cruce de argint, a pus-o pe umar si s-a îndreptat spre spital.

Când a ajuns pe holurile spitalului, ceilalti bolnavi se întrebau cu foarte mare curiozitate, ce avea sa faca acel barbat cu o cruce asa de mare.

Ajungând în camera femeii bolnave, aceasta era asezata în aceeasi pozitie cu spatele la usa si cu privirea atintita spre geam. Spunându-i ca este o surpriza, pastorul i-a cerut acesteia sa-si închida ochii si sa-i deschida numai atunci când el îi va permite.

În timp ce bolnava pastra ochii închisi, pastorul a fixat crucea în asa fel încât aceasta se încadra perfect în tocul geamului. Când s-a asigurat ca totul este bine fixat, pastorul i-a cerut femeii sa-si deschida ochii.

Când aceasta s-a uitat spre fereastra si a vazut crucea de argint stralucind sub lumina soarelui, a fost asa de emotionata de acea priveliste, încât a început sa plânga.

În acele momente, pastorul i-a spus: “nu poti sa întelegi deplin cerul, decât atunci când îl privesti prin cruce!”

Dupa ce i-a explicat ca Fiul lui Dumnezeu a trait o durere mult mai mare decât suferinta pecare ea o îndura, viata acelei bolnave s-a schimbat. Dupa ce a înteles rostul crucii, credinta în Hristos i-a adus mângaiere si nadejdea ca cerul spre care privea cu deznadejde mai înainte, este locul spre care acum se îndrepta cu deplina nadejde.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; Iti multumesc ca prin cruce cerul este mai aproape de mine, iar eu mai aproape de cer. Amin.