“Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze”. (Proverbe 22:6)
Stilul “antrenor/instructor”: Acești părinți oferă îndrumare prin povață și exemplu, fiind un model de respect, responsabilitate, siguranță, încredere și maturitate în felul în care își tratează copilul. Ei sunt “responsabili” și cu toate acestea își pregătesc mereu copilul pentru rolul de “responsabil” la vremea potrivită, delegându-i copilului autoritatea atunci când este pregătit.
Respectul, nu intimidarea, este folosit pentru a instrui copilul, înțelegând că un copil respectuos va respecta regulile chiar și în absența părintelui.
Modelul responsabilității este oferit prin refuzul părintelui de a-și găsi (sau de a accepta) scuze. Independența este încurajată în funcție de cât de bine face față copilul limitelor și influențelor. Părintele este orientat spre soluții, nu spre probleme; spre iertare, recunoscându-și propriile greșeli; și își îndrumă copilul spre viitor, nu spre trecut. Acești părinți își aleg bătăliile în mod înțelept, evitând certurile dăunătoare, dar menținând ștacheta în chestiuni privitoare la credință, respect, încredere, onestitate, responsabilitate și consecințe.
Greșelile sunt folosite pentru a da învățătură, nu pentru a face de rușine. Astfel de părinți sunt transparenți, recunoscându-și propriile neajunsuri și cerându-și iertare când este necesar. Regulile sunt clare, constante și drepte. Ei nu folosesc “avertizări” repetate, iar consecințele se aplică fără excepție. Administrarea disciplinei se face cu grijă, respect și în scopul liniștirii.
Care sunt plusurile acestui stil? Le oferă copiilor siguranță, protecție, cadru propice pentru învățare, în timp ce tu, părintele, ești un model de trăire, responsabilitate, încredere și autonomie. Trecerea spre starea de adult este un proiect de asociere între părinte și copil.
Care sunt minusurile acestui stil? Nici unul!
