“Sarea este buna; dar daca sarea îsi pierde puterea de a sara, cu ce îiveti da înapoi puterea aceasta? Sa aveti sare în voi însiva, si sa traitiîn pace unii cu altii.” Marcu 9:50
Ce se întâmpla cu credinta noastra atunci când nu mai este pusa în practicasi nu mai este dovedita prin fapte? Aceasta îsi pierde valoarea, la felcum sarea despre care a vorbit Domnul Isus si-a pierdut puterea de a sara.
În zilele Domnului Isus, sarea nu avea o concentratie pura, la fel ca sareadin zilele noastre. Sarea în acea vreme, era amestecata cu multe alteminerale, care în anumite conditii, puteau sa intre în reactie cu altesubstante, facând ca sarea sa-si piarda gustul.
Când se întâmpla asa ceva, sarea devenea nefolositoare si nu mai exista nicio alta posibilitate prin care sa-si recapete gustul. De aceea, sarea careîsi pierdea gustul, era aruncata pe drumuri, find calcata în picioare deoameni.
Aceasta este si situatia spirituala în care ajung toti cei care lasa capoftele firii vechi sa le invadeze sufletul. Pacatul va face ca viata lorsa-si piarda gustul, iar slujirea lor sa ajunga fara valoare.
Pentru a nu trai aceasta rusine, pastreaza-te curat si pune-ti credinta lalucru în fiecare zi, pentru ca sa poti fi cu adevarat: “sarea pamântului!”.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc ca prin jertfa Fiului Tau, am capatato natura noua si putere de a sara. Ajuta-ma sa ma încred în Tine si salucrez cu credinciosie, pentru ca sa nu ajung de rusine, pierzându-miaceasta vrednicie. Amin.
“A fi sare în mijlocul omenirii înseamn? a p?zi lumea de toate tendin?ele distructive ?i coruptive de care este amenin?at?. Sarea este insubstituibil?, dar în acela?i timp invizibil? ?i imperceptibil?. Se tope?te în mânc?ruri ?i se confund? cu ele. Cufundat ?i confundat cu familia uman?, cre?tinul este cel care îi d? sensul ?i “gustul” lui Hristos, direc?ia ?i orientarea în drumul pe care îl parcurge. Ca ?i sarea, ucenicul trebuie s? ac?ioneze dinl?untrul familiei umane, f?cându-se una cu ea, c?ci sare î?i împline?te rolul numai “distrugându-se” pe sine, amestecându-se, solubilizându-se precum sarea în hran?.”
pr. Eduard – William F?rtan