„Orice faptă bună … aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:1)
Te întreb și te rog să-mi răspunzi sincer: Ai întâlnit vreun perfecționist care era cu adevărat fericit? Nu, deoarece atunci când lucrurile trebuie să fie „într-un anume fel”, viața devine tristă, datorită faptului că ea se află într-o continuă schimbare. De îndată ce rezolvi o problemă, apare alta.
În loc să privească la binecuvântările lor și să fie recunoscători, perfecționiștii sunt atenți la ceea ce este greșit și la motivul pentru care lucrurile trebuie îndreptate. Poate fi vorba de o sarcină îndeplinita de ei într-un mod mai puțin perfect, de nevoia de a da jos câteva kilograme sau chiar de un dulap dezordonat. Sau poate fi vorba de imperfecțiunile altcuiva: felul în care își trăiește viața, în care se comportă sau în care arată.
Atenția constantă la defectele – proprii sau ale altcuiva – te aduce în imposibilitatea de a fi mulțumitor! Și mulțumirea stă la temelia fericirii. Să ne facem bine înțeleși; aici nu vorbim de strădania de a face lucrurile mai bine. Acesta e un lucru bun. Vorbim de obsesia față de ce e greșit.
Mereu va exista o modalitate mai bună de a face ceva, dar asta nu înseamnă că nu te poți bucura de viață așa cum este ea în prezent. Așadar, care e remediul? Vino-ți în fire înainte de-a cădea în capcana obsesiei că lucrurile ar trebui să stea altfel de cum sunt. Oprește-te și adu-ți aminte că, prin eliminarea duhului de judecată, totul va decurge foarte bine.
Pavel spune: „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).
Înțelegi? Dumnezeu se află la cârmă; e bine să te lași în seama Lui. în loc să te concentrezi pe aspectele negative, focalizează-te pe: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste … aceea să vă însuflețească”. Când se întâmplă așa, vei începe să descoperi cât de minunată este viața.
