“Un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului”¦ ca să ceară” (Faptele Apostolilor 3:2)
Biblia spune: “când a văzut pe Petru și pe Ioan “¦ le-a cerut milostenie “¦ Atunci Petru i-a zis: “Argint și aur, n-am; dar ce am, îți dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, și l-a ridicat în sus. Îndată “¦ dintr-o săritură a fost în picioare, și a început să umble” (v. 3-8). Această povestire te duce cu gândul la trei întrebări:
1) Care este slăbiciunea ta?
E important să știi, fiindcă un handicap dintr-un anumit domeniu te poate paraliza în altele. În afara lipsei puterii din glezne, acest om era “normal”, însă această neputință l-a împiedicat să ducă o viață fericită. Toți avem lupte în viețile noastre. “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească” (1 Corinteni 10:13).
2) Cum te raportezi la slăbiciunea ta?
Acest om se afla la poarta Templului pentru a cerși. Tu de ce te găsești acolo? Trebuie să știi lucrul acesta, întrucât poți să te ridici și să mergi mai departe. Refuză să rămâi blocat acolo; ridică-te și spune: “poate asta sunt acum, dar prin harul lui Dumnezeu nu voi rămâne așa!”
3) Care sunt așteptările tale?
Un suport care să te ajute să trăiești mai departe cu problema ta? Un mijloc de a evita să faci ceea ce e necesar pentru a te întrema? Acest om căuta milostenie, nu vindecare. Dar milostenia nu te va repune pe picioare, în plus, când concentrarea ta se limitează la ceea ce pot face alții pentru tine, poți pierde ceea ce poate Dumnezeu să facă pentru tine. Prin puterea lui Dumnezeu, acest om s-a ridicat și a umblat ““ la fel poți face și tu.
