“Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul”¦“Ieremia 23.24
“Nu mai pot suporta multă vreme aceste vorbe! Dacă continui să-mi vorbești despre Dumnezeu, părăsesc și lucrul, și toate, și plec departe de aici”, spuneaun tânăr mamei sale. Mama a răspuns: “Atât timp cât voi trăi, îți voi vorbi despre Isus, și lui Isus îi voi vorbidespre tine.”
Cu toate că-și iubea mama, tânărul a plecat de acasă. Un prieten i-a găsit repede o slujbă de șofer. La primul drum pe care l-a făcut cu patronul său, acesta l-a întrebat deodată: “Spune-mi, știi unde-ți vei petrece veșnicia?” Dacă un fulger ar fi căzut la picioarele sale, tânărul n-ar fi simțit o izbitură mai mare. “Cum”, își zise în sinea sa, “eu am fugit de mama mea, și Dumnezeu mă urmărește și aici?” Nu a știut ce să răspundă, A fost obligat să asculte aceleași cuvinte: păcatele și judecata, jertfa lui Hristos și iertarea.
Când călătoria s-a sfârșit și a rămas singur, în sufletul tânărului a început frământarea. Apoi îi reveniră în gând cuvintele mamei sale: toți au păcătuit, dar toți pot fi îndreptățiți prin jertfa Mântuitorului. Tânărul nu s-a mai putut ascunde de chemarea harului lui Dumnezeu.
