“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” Psalm 23.1
Cine ar putea exprima tot ce cuprind aceste cuvinte? Acest Păstor este Domnul și Mântuitorul cel atotputerÂnic; El dispune de tot ceea ce servește spre binele alor Săi; El îi iubește și îi conduce cu mână sigură. Cum ar putea El, după ce Și-a dat viața pentru ei, să-i lase să sufere lipsuri? El cunoaște greutățile drumului pe care îl au de parcurs ai Săi. El însuși a mers pe acest drum. El a cunoscut dușmănia lumii, încercările pe care le foÂlosește dușmanul, ca să-i aducă la cădere, dacă este cu putință, pe cei temători de Dumnezeu. Ce bine că El îi poate scăpa din aceste pericole!
Autorul acestui psalm este David. El și strămoșii săi cunoșteau oile. În mod sigur, David a fost un păstor bun, deosebit. Numele lui înseamnă “preaiubitul”, și el este un model minunat, care ne amintește de Domnul Isus, Păstorul divin, venit de la Tatăl ceresc. Cine ciÂtește liniștit acest psalm și se gândește la Mântuitorul va fi binecuvântat. Cine îl are pe Hristos ca Păstor al sufletului său nu va duce lipsă de niciun bine, nu va merge cu frică pe calea vieții, nu se va pierde, căci auÂde glasul care spune: “Nimeni nu le va smulge din mâÂna Mea.” Fericit este cititorul care poate spune cu convingere: Domnul este Păstorul meu!
