Â
” Domnul a zis lui Avraam : “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino în tarape care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvanta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare.” Gen. 12:1-2
Atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, i-a promis acestuia ca va ajunge un neam mare, va avea parte de binecuvantare si de un nume mare.
Cu siguranta ca toate aceste promisiuni au fost motivatia care l-a determinat pe Avraam sa lase toul în tara lui si sa plece cu Dumnezeu pe un drum necunoscut.
 Sa ajungi sa ai binecuvantare si faima, si nu numai atat; dar sa mai ai si o samanta de urmasi la fel de mare ca numarul stelelor de pe cer, acestea da promisiuni!
În calea împlinirii acestor promisiuni, pentru Avraam era însa un mare obstacol. Atat el cat si sotia sa, Sara, trecusera de varsta la care mai puteau sa aiba copii. Cu toate acestea, apostolul Pavel scrie ca Avraam, nadajduind împotriva oricarei nadejdi, Â a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: “Asa va fi samanta ta.” Si , fiindca n-a fost slab în credinta, el nu s-a uitat la trupul sau , care era îmbatranit, avea aproape o suta de ani, nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
El nu s-a îndoit de fagaduinta lui Dumnezeu prin necredinta, ci, întarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin încredintat ca El ce fagaduieste, poate sa siîmplineasca.”
Avraam avea toate motivele sa se îndoiasca de promisiunile lui Dumnezeu, dar n-a facut-o. Cred ca înainte ca Dumnezeu sa-i fi vorbit lui Avraam, acesta împreuna cu sotia lui, renuntasera de mult la gandul ca vor mai avea copii. Cand i-a vorbit însa Dumnezeu, Avraam a crezut, si pentru el imposibilul a devenit realitate!
Cand Avraam avea 100 de ani, iar sotia sa 99 de ani, l-au avut pe Isac, copilul primit prin promisiune si nascut prin credinta!
Nu cumva în aceasta zi esti în fata unor situatii pe care le crezi imposibile? Indiferent care este situatia prin care treci, nu uita ca pentru Dumnezeu nu este nimic prea greu, iar pentru toti cei credinciosi, toate lucrurile sunt posibile prin credinta.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa Te cred pe cuvant si sa astept cu credinciosie împlinirea fagaduintelor Tale. Amin.
Â
Dar oare mai putem avea in zilele noastre o credinta ca a lui Avraam ?
Dumnezeu spune ca se poate.
Oare de cata credinta si dragoste de Dumnezeu a avut atunci cand se pregatea sa-l aduca jerfa pe Isac ?
O Doamne dane credinta lui Avraam pentru ca si noi vrem sa traim fericiti , siguri de noi si impliniti.
Sa ne incredem dar in Domnul si atunci viata noastra din una imposibila de suportat poate deveni una binecuvantata si frumoasa !
Eu m-am convins de aceasta minune !
Incercati si nu veti regreta nicodata !
Domnul a zis lui Avraam : “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau…..” Gen 12:1-2
Dumnezeu a avut un plan minunat cu Avraam, insa inainte de a-si duce planul la indeplinire a conditionat reusita acestui plan prin “iesire”.Trebuia ca Avraam sa invete increderea deplina in Dumnezeu.Trebuia sa se desparta de mediul care-i oferea siguranta fireasca, de mediul cu care era obisnuit si in care dupa judecata fireasca, umana avea oportunitati si posibilitati maxime.
Adeseori in viata noastra se intampla la fel.Cerem la Dumnezeu sa-si duca planul la indeplinire in conditiile care le consideram noi a fi cele mai oportune.Dumnezeu insa ne cere aceea “iesire” despartire de “sigurantele noastre” si incredere totala in ceea ce este El Dumnezeu Vesnic si Atotputernic.
Suntem gata de a platii acest pret?
Dumnezeu sa aiba mila de noi si sa ne binecuvinteze cu incredere deplina in El, Tatal nostru !!!