“Găsesc, deci, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine”. (Romani 7:21)
Dacă nu faci ca adevărul să fie o prioritate, există o “lege în vigoare” care afirmă că și atunci când “dorești să faci binele, răul este lipit de tine”. Asta înseamnă că setarea noastre naturală “prestabilită” (cea selectată automat de computerul nostru intern în cazul în care noi nu selectăm o altă opțiune în mod deliberat) este întotdeauna orientată spre un standard mai jos.
Un autor scrie: “Am locuit în Atlanta. Acolo există un tip de viță ce se numește kudzu “¦ și odată ce se cațără pe un copac sau pe un gard, dacă nu o stârpești imediat, îți va invada întreaga proprietate. Orice decepție, orice omisiune subtilă, o mică minciună nevinovată e ca și cum ai semăna o sămânță de kudzu în grădina inimii tale. Pentru mine, e vorba de o pantă alunecoasă, cum ar fi să o iau pe un drum lăturalnic nemarcat, crezând că am găsit o scurtătură. Devin confuz, leneș, apoi mă rătăcesc. Las să se strecoare o încălcare a integrității, fără să o corectez. Simt atenționarea Duhului Sfânt, dar o ignor și rămân pe poziție “¦ și astfel am făcut primul pas spre viața trăită în umbr㔦
Minciunile nevinovate sunt asemenea bulgărilor de zăpadă care se rostogolesc pe deal în jos “¦ sunt lipicioase și se măresc rapid! Cum putem rămâne în adevăr când în noi avem potențialul de a face compromisuri?
În primul rând: trebuie să ne rededicăm umblării noastre cu Dumnezeu în fiecare dimineață, înainte de a face orice altceva. Facem lucrul acesta prin rugăciune și prin citirea Scripturii. Făcând așa, alegem lumina și nu întunericul.
În al doilea rând: trebuie să fim pe aceeași lungime de undă cu atenționările Duhului. Acesta este un lucru extrem de personal, care crește proporțional cu timpul și cu devotamentul nostru față de umblarea cu Dumnezeu”.
