„Nu ne duce în ispită” (Matei 6:13)
Mulți dintre noi suferim inutil din cauza percepției noastre eronate despre ispită. Prima este aceasta: așteptăm ca ispitele să înceteze – sau cel puțin să scadă în intensitate. Când au intrat în Țara Promisă, iudeii au avut aceeași așteptare. Ei au fost surprinși să constate că în țară încă se aflau canaaniții. Așa că, s-au simțit descurajați gândindu-se că au luat-o pe drumul greșit. „Cu siguranță nu aceasta este Țara Promisă!”
Cuvântul lui Dumnezeu spune clar că viața creștinului, de la început și până la sfârșit, este o luptă. Pavel spune că noi suntem chemați să luptăm împotriva „domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12) iar nivelul ispitei crește pe măsură ce ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
Să remarcăm: când poporul Israel a părăsit prima dată Egiptul, Dumnezeu nu i-a condus prin țara filistenilor „cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, și să se întoarcă în Egipt” (Exod 13:17).
Dumnezeu le-a înțeles novicia credinței și i-a protejat de dușmanii lor. Dar mai târziu, după ce credința lor s-a întărit, El le-a îngăduit să se confrunte cu cele șapte națiuni puternice. La fel ca și atunci, pentru a avea o viață victorioasă trebuie să ne confruntăm cu ispita și să luptăm pentru a ne croi drum spre victorie, crezând că „Cel ce este în noi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 loan 4:4).
Firește, atacul dușmanilor lor a dovedit că poporul Israel se afla în Țara Promisă. Așadar, faptul că experimentezi ispita este o dovadă că asculți cu adevărat de Hristos.
