Dacă în ziua de miercuri sunt puține referințe ale Scripturii cu privire la activitatea Domnului Isus, este ușor de anticipat că fruntașii lui Israel au avut o activitate foarte intensă, cauzată de faptul că își doreau cu toată insistența să găsească o cale prin care să-L prindă și să-L condamne la moarte pe Domnul Isus.
În acțiunile lor au primit însă un ajutor nesperat din partea lui Iuda Iscarioteanu, ucenicul care s-a oferit să-L vândă pe Domnul Isus. Acest act al vânzării lui Iuda, prin care L-a oferit pe Domnul Isus, în mâinile dușmanilor Săi, poate fi considerat :”cea mai mare trădare!
Această dimensiune a trădării este îndreptățită de faptul că înainte de a-L vinde pe Domnul, Iuda, a beneficiat de multe privilegii precum: a fost ales să fie parte a grupului de ucenici, deși nu era Galileean. El provenea din Kariot și aparținea grupării zeloților, care erau un fel de teroriști ai vremii, ce luptau împotriva autorităților Romane (Mat.10:2-4;Luca 6:12-16).
Apoi, a avut privilegiul de a umbla cu Domnul în tot timpul misiunii Sale publice, timp în care a ascultat învățăturile Domnului și-a fost martor la minunile pe care Domnul le-a făcut.
În același timp, S-a bucurat de încrederea ucenicilor, deoarece a primit responsabilitatea de-a fi casierul grupului (Ioan.12:6;13:29), iar în noaptea cinei, a stat la masă cu Domnul, care mai înainte, i-a spălat picioarele (Ioan 13:4-12).
Mai mult însă decât atât, Iuda a avut și perspectiva apostoliei, fiindcă după înviere, ucenicii Domnului au ajuns apostoli, și stâlpi ai bisericii (Fapte 1:12-17).
Numai că deși putea să ajungă apostol, Iuda s-a făcut vânzător (Mat 10:4;Luca 6:16), alegând ingrata slujbă de a-L vinde pe Domnul. Însă el n-a fost predestinat pentru acestă slujbă, deoarece Sfânta Scriptură a anunțat doar postul de vânzător și pedeapsa pe care o va primi persoana care avea sa-l ocupe, fără a menționa numele acesteia ( Ps 41:9; Zah.11:12-13; Ps.109:8;Ioan.17:12).
De aceea fiecare ucenic putea fi un potențial ocupant al acestui post, numai că Iuda și l-a abjudecat (Ian 13:21; Mat.26:20-25). Acest fapt arată cât de mare a fost căderea lui spirituală: din apostol, s-a făcut vânzător!
Iuda a ajuns în această prăbușire spirituală, deoarece a acceptat gândul diavolului (Ioan 13:2), a lăsat ca Satan sa-i stăpânească inima (Luca 22:3-6; Ioan.13:21-27), a lucrat în mod individualist, și s-a raliat planurilor oamenilor cu privire la Domnul Isus (Mat.26:14-16).
Diavolul a găsit în Iuda, un teren propice pentru a-l ademeni și a-l determina să fie vânzător, pentru că era necredincios. Deși era în casa lui Lazăr pe care Domnul Isus l-a înviat din morți, n-a dovedit o credință deplină în Hristos (Ioan.12:1-11). De aceea, a văzut în jertfa Mariei din Betania, o risipă și nu un act profetic (Mat.26:6-13;Ioan.12:3-8).
Necredința lui este dovedită și de faptul că a acționat în mod deliberat și a întocmind un întreg scenariu pentru a-l da pe Domnul Isus în mâinile preoților celor mai de seamă (Mat.26:14; 47-50), iar atunci când a negociat prețul pentru a-l vinde pe Domnul, a acceptat 30 de arginți, sumă care în acea vreme era prețul cu care se vindea un rob (Mat.26:14-16).
Iuda a ajuns vânzător, fiindcă a fost corupt și-a urmărit interese personale, pentru că lua din ceea ce era în pungă (Ioan 12:6), iar pentru a-și atinge scopurile a acționat cu fățărnicie (Ioan.12:6; Mat.26:25;47-49), încercând să profite de pe urma Domnului.
Deși unii încearcă să-l reabiliteze pe Iuda, spunând că numai el a cunoscut adevărul, de aceea L-a vândut pe Domnul pentru ca să urgenteze misiunea Lui, prin moarte și înviere. Dacă acesta ar fi fost adevărul, de ce după moartea Domnului, și a returnat banii aruncându-i în Templu, a ieșit afară și s-a spânzurat? (Mat.27:3-4).
Știind că Domnul are să învie ne-am aștepta ca el să devină primul martor al învierii și nu un exponent al înfrângerii și al morții.
Pentru trădarea sa, a suportat însă o pedeapsă severă! Nu a putut să se bucure de banii câștigați și si-a pus capăt vieții.
Aceste acțiuni necugetate arată că Iuda a fost cu adevărat un fiu al pierzării, fiindcă: a pierdut apostolia, (Fapte 1:16-20), a pierdut banii (Mat.27:5), a pierdut iertarea (Luca 23:34), a pierdut viața (Mat.27:5; Fapte.1:18) și a pierdut și veșnicia (Ioan 17:12; Fapte.1:25).
Nu cumva ești și tu un fiu al pierzării și numele tău este scris pe lista celor care L-au trădat pe Domnul Isus? Iuda L-a trădat pe Domnul Isus pentru 30 de arginți. Astăzi sunt mulți oameni care se leapădă de Domnul pentru mult mai puțin: o mâncare, o slujbă, o relație , sau un interes personal. Dacă ți s-a întâmplat să treci prin această tristă experiență, nu uita că există posibilitatea pocăinței.
Și apostolul Petru s-a lepădat de Domnul, numai că atunci când a înțeles grozăvia păcatului pe care l-a săvârșit, după ce a cântat cocoșul, a ieșit afară și s-a pocăit, plângând cu amar. De aceea, fă din această zi o vreme a pocăinței sincere, pentru ca să ai parte de iertare și de continuarea slujbei pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o. Și nu uita că:
Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoți, nici Pilat,
Ci lumea-întreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…
Fiindcă prin păcat ești și tu vinovat de moartea Domnului Isus, alege calea pocăinței, pentru ca numele tău să nu rămână scris pe lista trădătorilor, ci să fie scris în cartea vieții și a apărătorilor credinței în Domnul Isus!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
