Asasinarea lui Charlie Kirk a generat un mare val de durere atât pentru familie, cât și pentru cei apropiați și reprezintă o mare pierdere pentru mișcarea conservatoare. În același timp, în spațiul virtual au început să fie postate tot felul de reacții, apreciative pentru activitatea sa, dar și extremiste de condamnare.
Pentru că, în acest sens, aproape că nu mai este nimic de spus, adaug doar câteva constatări concluzive cu privire la această mare tragedie:
Mai întâi, acest asasinat arată cât de mult s-au radicalizat unii oameni. Când cineva are o altă părere, este mai înzestrat intelectual, are o abilitate mai mare de a-și prezenta și apăra ideile, iar ceilalți nu mai au argumente, aceștia nu ezită să pună mâna pe armă.
A trecut de mult vremea în care, într-o dispută de idei sau o confruntare electorală, adresarea era „distinsul meu oponent”, iar după încheierea discursurilor oponenții își strângeau mâna și apoi sărbătoreau la aceeași masă.
Acum răutatea și învrăjbirea au ajuns la cote atât de înalte, încât nu mai există nicio ezitare în a se folosi orice cale pentru eliminarea adversarului.
Această măsură de răutate este întâlnită însă nu numai în SUA, ci și în societatea noastră. Dacă nu mă credeți, amintiți-vă de reacțiile de la ultimele alegeri prezidențiale.
Mulțumim lui Dumnezeu că în România nu este autorizat portul de arme pentru populație, fiindcă altfel s-ar fi ajuns la un adevărat măcel.
Pentru că, în această vreme, se împlinesc cuvintele Domnului Isus, care a anunțat că va veni un timp în care fratele va da la moarte pe fratele său, această mare tragedie ar trebui să fie un semnal de alarmă ce să ne motiveze la dragoste, îngăduință și acceptarea semenului, indiferent cine este sau ce susține.
Apoi, descoperim și faptul că, pentru cei credincioși care apără valorile morale și creștine, nu mai este loc în societatea noastră.
Sunt aplaudați și felicitați toți cei care se aseamănă cu chipul veacului acestuia, dar sunt excluși și eliminați cei care se aseamănă cu chipul lui Dumnezeu.
Dacă n-a fost loc pentru Domnul Isus atunci când S-a întrupat în lumea noastră și a fost condamnat la moarte și răstignit fără să fie vinovat, ce să mai spunem despre cei care Îl urmează? Însuși Domnul Isus a menționat acest fapt spunând:
„Dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” (Luca 23:31)
De aceea, trebuie să plângem pentru ceea ce s-a întâmplat în SUA, dar, în același timp, să ne pregătim, pentru că nu mai este mult și nici pentru cei credincioși nu va mai fi loc în societatea noastră.
Sfânta Scriptură anunță vremea împotrivirii lui Anticrist, care îi va elimina chiar și pe cei aleși, evrei și urmași ai lui Hristos.
Dacă pentru cei credincioși nu mai este loc în lumea în care trăim, trebuie să fim preafericiți că, pentru fiecare dintre noi, Domnul Isus a pregătit un loc în Împărăția Sa. Să fim pregătiți pentru a-l ocupa!
În același timp, asasinarea lui Charlie Kirk ne atenționează și asupra faptului că plecarea noastră din această lume poate surveni oricând. El avea proiecte mărețe, era angajat într-un turneu în mai multe state și orașe din SUA, dar n-a apucat să termine nici prima întâlnire, fiind asasinat la un eveniment organizat la Universitatea Utah Valley.
Pentru că nici noi nu știm când și cum ne va veni sfârșitul, trebuie să fim gata să ne întâlnim cu Domnul în orice vreme.
Mai este demn de remarcat însă și faptul că ucigașul lui Charlie Kirk, identificat și încarcerat de poliția americană, este Tyler Robinson, un tânăr în vârstă de numai 22 de ani. Acest fapt ridică întrebarea: cum de s-a ajuns ca la o vârstă atât de fragedă să se acumuleze o așa răutate și să se dezvolte atâtea abilități pentru a ucide?
De aceea trebuie să fim atenți, fiindcă vrăjmașul poate fi chiar lângă noi, fără ca să știm sau să ne așteptăm la urmările grave care ne pot afecta.
Ceea ce știm însă este faptul că, pe lângă condamnarea care urmează să fie rostită de justiția americană pentru fapta sa, Tyler Robinson va fi condamnat și de Dumnezeu. Fiindcă, înaintea lui Dumnezeu, „Plata păcatului este moartea!” (Rom. 6:23), dar nu numai moartea fizică, ci și cea veșnică.
Dar să nu-l condamnăm numai pe Robinson. Dacă și tu ai săvârșit acte nesăbuite față de semeni, nu te ascunde, ci cere-ți iertare, pocăiește-te și împacă-te cu cel față de care ai greșit, înainte de a fi prea târziu, ca să nu plătești cu blestemul în această lume și cu pedeapsă și chin pentru veșnicie.
Pentru că Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, alege viața și trăiește arătând dragoste și apreciere față de semeni. Apoi, având credință deplină în Domnul Isus, trăiește o viață nouă, ca să scapi de pedeapsa pentru păcate și să ai parte de răsplătire și viață veșnică!
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
